DubaIaşi, capitala Malldovei

 

Dorian OBREJA

 

Câteva date statistice, atât pentru cei îndrăgostiţi de Dubai - am înţeles că sunt unii români, cu conturile plesnind, care aleg acest oraş pentru a-şi petrece acolo sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou, desigur, în spiritul tradiţiei strămoşeşti - , cât şi de Iaşi, dată fiind fuziunea lingvistică, din care a rezultat titlul.

Dubaiul este cel mai mare oraş din Emiratele Arabe Unite, ţară situată pe locul 20 în lume privind Produsul Intern Brut, cu circa 39 milioane dolari, ce are vreo 3,3 milioane de locuitori.

Iaşul are circa 300.000 locuitori permanenţi, e al doilea cel mai mare oraş într-o ţară situată pe locul 70 privind PIB, cu aproape 9 milioane dolari, dar, dacă este evaluat la indicatorul PIB pe cap de locuitor, se situează, cu doar aproximativ 8.000 euro, pe locul 20 pe ţară.

Actualmente, în Iaşi, cea mai înaltă clădire, situată în complexul din dosul Palatului Culturii, are 73 metri. Potrivit proiectelor, urmează a se înălţa una de 95 metri şi, aproape de acelaşi edificiu amintit, cireaşa de pe tort, un turn cu 33 etaje (calculaţi dv. cam câţi metri).

În urmă cu un deceniu, în Dubai se inaugura cea mai mare clădire construită vreodată – turnul Burj Khalifa, de 828 metri. Cum pofta vine...construind, după doar câţiva ani, a început ridicarea uneia şi mai şi, de aproape 1 km, denumită Dubai Creek Harbour, care ar urma să fi dată în folosinţă în acest an.

Comparaţi şi judecaţi cele două situaţii/realităţi.

După care, să ne oprim asupra unei expresii foarte la modă: dubaizare. La origine, substantivul defineşte procesul de urbanizare a unui oraş mai ales prin intermediul unei arhitecturi futuriste, ultramoderne. Cu vremea, însă, şi ţinând cont de anumite circumstanţe, dubaizarea se poate folosi şi în sens peiorativ. Cred că are ceva tangenţă cu megalomania. Moda din timpuri străvechi, când suveranii din diferite locuri ale lumii construiau edificii cât mai impresionante (chiar dacă ele aveau doar rol de morminte, precum piramidele sau Taj Mahal-ul), indiferent de preţ şi de nivelul de trai al supuşilor, a revenit. Mai ales în ţări care nu excelează prin democraţie: competiţia pentru cele mai înalte clădiri se desfăşoară, astăzi, între Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Irak (!) şi Turcia, cea din urmă construind cu frenezie şi mall-uri.

Un specialist în domeniu afirmă că „modelul urban de astăzi – modelul la care aspiră toată lumea – nu este Cairo sau Beirut, ci Golful. Dar asta nu înseamnă că este un model bun sau unul pe care ar trebui să-l imităm”. Or, în România, exact asta se face: se imită. La dimensiuni mici, patetic, ridicol. Se încearcă ridicarea unor construcţii cât mai epatante (prin înălţime, căci de estetică nu are rost să discutăm), şi a câtor mai multe complexuri comerciale: în 2 decenii, ţara noastră a ajuns de la zero la aproape 150 de mall-uri, figurând şi în top 10 ale celor mai mari entităţi de acest tip.

Între Dubai şi Iaşi există o singură asemănare: şi acolo, şi aici, se construieşte pe nisip - la propriu în primul caz, la figurat în al doilea. După care încep deosebirile: sub nisipul din Golf este petrol (cât o mai fi!), clădirile de acolo ajung şi la 1 km, cele de aici – nici la 150 metri, investiţiile făcute acolo produc şi atrag, cele de aici...Mai bine mă opresc. Măcar eu, că dubaizarea României, în general, şi a Iaşului, îndeosebi, continuă!