Dacă Rusia opreşte mâine robinetul de gaz, cât poate rezista România? Cel mai negru scenariu este pentru Germania

Principalii aliaţi ai României în ceea ce priveşte alimen­ta­rea con­su­matorilor de gaze în even­tua­litatea unei sistări complete a im­por­tu­rilor din Rusia sunt vremea bună şi faptul că deja o parte din industrie este oricum închisă din cauza preţurilor insu­por­ta­bile la uti­lităţi. Anul trecut, importurile au ajuns la peste 30% din consum, cantităţile fi­ind cu 70% mai mari faţă de 2020, în contextul scăderii producţiei interne şi al cererii mai mari. Peste 1 mld. dolari a achitat Româ­nia pentru acest gaz, timp în care cel din Marea Neagră sau rezervele de pe uscat au zăcut degeaba, scrie ZF.

„În acest moment, România con­sumă circa 40 de milioane de metri cubi pe zi şi cu ce pro­ducem, adică aproape 24 de milioane de me­tri cubi pe zi, alături de ce extragem din de­po­zite, 16 milioane de metri cubi pe zi, aproa­pe ne acoperim. Ne ajută şi tempera­turile“, spu­ne Vasile Cârstea, directo­rul general al Depogaz, filială a Romgaz care gestionează peste 90% din capacitatea de înmagazinare a Ro­mâ­niei. „Cred că până la 1 aprilie pu­tem susţine ritmul de producţie şi de ex­tracţie“, a mai explicat Cârstea. Din­co­lo de condiţiile me­teo care ajută România, mai sunt şi alţi fac­tori.

Azomureş, cel mai mare consu­ma­tor de ga­ze naturale din România, este în continuare închis, cu perspective reduse de reluare a activităţii pe fondul preţului istoric al gazului. „Oamenii vin, instalaţiile sunt oprite“, spun reprezen­tanţi ai Azomureş. Mai departe, cen­trala de la Brazi a OMV Petrom care funcţio­nea­ză pe gaze este la rândul ei oprită până în apri­lie pe fondul unei revizii teh­nice progra­ma­te. Dar, în eventualitatea în care condiţiile de piaţă se dete­riorează, „întreprinderile care ope­rează în domeniul gazelor naturale trebuie să asigurare furnizarea de gaze către clienţii pro­tejaţi, definiţi în legislaţia naţională, chiar şi în cazul unui consum de gaze foarte mare şi să ia măsuri preventive adecvate“, se arată în Planul de acţiuni preventive privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale în România publicat în octom­brie anul trecut. În total, pon­de­rea cumulată a consumatorilor protejaţi în consumul total de gaze este de 43,4% (28% casnici, 6,56% servicii esenţiale, 8,8% energie termică pentru populaţie). În situaţie de criză, alimentarea pentru restul consuma­torilor poate fi limitată.

Dincolo de România, o eventuală în­trerupere a livrărilor de gaz rusesc pune în pericol întreaga Europă, cea mai afectată fiind chiar economia Germa­niei. De altfel, Germania, Italia, Austria şi Franţa sunt cele mai mari ţări impor­tatoare de gaz rusesc din UE, după cum ara­tă statisticile publicate de Gazprom Export, braţul de livrări externe al co­lo­sului Gazprom. Astfel, Germania a im­por­tat o cantitate de 45,8 miliarde de me­tri cubi în 2020, la nivelul aceluiaşi an con­sumul de gaze naturale fiind de 86,5 mi­liarde de metri cubi.

„În actualul context, din punctul meu de vedere, este o revenire la preţu­rile reglementate la energie şi gaz“, spu­ne un consultant din domeniu.

„Pentru Germania, tehnic, nu există soluţie de azi pe mâine. Da, pot da drumul la câteva centrale pe cărbuni, dar nuclearul este istorie.“

Astfel, pentru o economie atât de puternic industrializată precum cea a Germaniei, ieşirea din zona de gaze naturale nu poate avea loc decât pe o perioadă de circa 10 ani de zile, timp în care preţul energiei trebuie să redevină accesibil. „Fără gaz Germania închide industria, iar asta înseamnă recesiune. Nu cred că îşi doreşte cineva aşa ceva.“