Peste 2,2 milioane de tineri români sub 34 de ani continuă să stea cu părinții. Iar explicațiile nu țin neapărat de scumpiri sau de costul vieții

 Ultimii 10 ani au marcat o tendință socială relevantă: crește numărul fetelor tinere (18-34 de ani) care locuiesc cu părinții și scade cel al băieților. Aproape o tânără din două locuiește împreună cu părinții, în vreme ce la bărbați ponderea a scăzut de la 7 tineri din 10 la circa 6 tineri din 10. Discrepanțele în Europa sunt foarte mari din acest punct de vedere și nu sunt toate explicate strict economic.

Dacă ne uităm peste cifrele populației din grupa de vârstă 19-34 de ani din România, circa 2,2 milioane de tineri români locuiesc alături de părinți. 

Tinerii din țările nordice (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia) sunt în topul clasamentului țărilor cu cele mai mici ponderi ale tinerilor ce locuiesc cu familia extinsă.

Motivele nu sunt doar de natură economică: o parte din ei locuiesc cu un singur părinte care are nevoie de îngrijire, iar angajarea unei persoane care să aibă grijă de părintele bolnav ar fi mult prea costisitoare.

 

”Sigur că există o consistentă componentă economică în decizia de a lua viața pe cont propriu: tot mai multe familii trebuie să pună laolaltă veniturile afectate de pandemie și de scumpiri pentru a-și permite necesitățile de bază, inclusiv alimente, asistență medicală, acces la diferite cursuri de recalificare”, spune Vlad Apostolescu, fost lucrător hotelier rămas acum fără job. ”Eu de pildă sunt nevoit să o iau de la zero și fac ucenicie pe lângă un instalator în vârstă, că am auzit că asta se caută. Dar până reușesc să strâng niște bani n-am încotro și stau cu ai mei. Cât eram recepționist, aveam o garsonieră închiriată în care locuiam. Dar am rămas fără loc de muncă și a trebuit să renunț la ea”, spune Vlad.

Alte explicații pot fi legate de faptul că rata șomajului la tineri este foarte ridicată, iar dacă nu ești angajat și nu ai venituri care să îți permită o chirie sau un credit pentru casă, rămâi să locuiești alături de părinți. O altă explicație ține de faptul că vârsta la prima căsătorie este în continuă creștere. Acum e de circa 34 de ani la bărbaţi şi de peste 30 ani la femei. Spre comparaţie, în anul 1990 femeile se căsătoreau, în medie, la vârsta de 21,3 ani, iar bărbaţii la 24,8 ani.

De asemenea, tinerii de azi preferă să își prelungească perioada studiilor, pentru a obține studii post-universitare care să le aducă un salariu mai bun. De asemenea, a crescut ponderea tinerilor care merg la facultate față de acum 30 de ani, ceea ce amână decizia de a te muta pe cont propriu.

Un alt factor major care îi încurajează pe tineri să rămână acasă este accesul greoi la propria locuință. Problema este dublă: mai întâi economisirea și plata avansului inițial pentru a obține un credit bancar și, în al doilea rând, plata ulterioară a ratelor. Din păcate nu avem statistici care să ne arate care e vârsta medie la care românii își cumpără prima locuință prin credit bancar.

În plus Statul nu a construit în ultimii ani locuințe sociale pe care să le închirieze tinerilor la prețuri mai mici pentru a-i încuraja să înceapă o viață pe cont propriu, iar prețurile tot mai mari de pe piața imobiliară îi obligă pe tineri să rămână cu părinții pentru o bucată de vreme mai mare.

Acum 20 de ani aveai nevoie de 66 de salarii ca să îți iei o garsonieră. Azi ai nevoie de peste 70 de salarii. De fapt, accesul tinerilor la o locuință scade de la o generație la alta. Dacă luăm ca exemplul anul 2000, salariul mediu era de 2.139.138 lei, iar un euro valora 20.300 lei. Cu alte cuvinte, exprimat în euro, salariul mediu era de 105 euro.

O garsonieră în Titan era în 2000 circa 7.000 de euro, adică puțin peste 66 de salarii medii nete. În 2020, o garsonieră în Titan costă aproximativ 48.000 de euro, iar salariul mediu net este de 680 euro, ceea ce face ca un solicitant să aibă nevoie de peste 70 de salarii nete