2018: o lume mai mult sau mai puţin nebună?

 Dorian OBREJA

 

Anul de care urmează, peste puţin timp, să ne despărţim, a confirmat, încă o dată, dacă mai era nevoie, că lumea întreagă este într-o schimbare. Majoră, accelerată şi, în destule cazuri, contradictorie, urmând vectori îndreptaţi în sensuri total opuse,

Făcând retrospectiva lui 2018 pe plan mondial, este cu neputinţă să nu constatăm – şi consemnăm – că, pe unele planuri, lumea devine mai înţeleaptă, gândindu-se, dar şi luând măsuri pentru asiigurarea unui prezent şi viitor aflate sub semnul păcii - ar fi fost bine ca acestuia să se adauge şi cel al prosperităţii pentru întreaga omenire, dar aşa ceva rămâne, deocamdată, un deziderat, căruia i se opun, prin mijloace şi metode mai mult sau mai puţin vizibile, grupurile de interese rezultate din combinaţia politicienilor cu oamenii de afaceri. În acelaşi timp, aparent paradoxal, dar, dacă analizăm mai în profunzime, am asistat la evenimente de natură a pune accente din ce în ce mai grave asupra prezentului şi viitorului de care aminteam; cauza lor nu se regăseşte în altă parte decât tot în scopurile urmărite, cu consecvenţă demnă de o cauză (mai) bună, de către aceleaşi grupuri de interese.

Am să încep – din dorinţa de a încheia mai optimist – cu ceea ce se poate reproşa. Şi anume problema reprezentată de schimbările climatice. Cea de a 24-a conferinţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite dedicate acestui subiect a tras un nou şi mai acut semnal de alarmă, prognozând că 2018 va fi, aproape cert, cel de al patrulea an consecutiv cel mai cald din întreaga perioadă de când este măsurată temperatura planetei. Deja se vorbeşte despre fenomene precum „canicula oceanică”, cu valori extreme ce au fost înregistrate din Coreea de Sud şi Japonia, până în Algeria şi Portugalia, dar şi Scandinavia (!!!). Topirea gheţurilor din Arctica a marcat un nivel istoric, şi s-a contabilizat al 38-lea an consecutiv de topire a gheţurilor. Nivelurile de CO2, metan şi protoxid de azot au atins niveluri record, cu consecinţele de rigoare, De asemenea, au fost recorduri la numărul cicloanelor (70 numai tropicale), incendiilor, secetelor, inundaţiilor şi uraganelor. Iar previziunile, dacă nu se vor stopa cauzele, sunt tot mai sumbre. În asemenea circumstanţe, poziţia unor ţări care contribuie major la poluare şi încălzirea globală poate fi catalogată drept semn de nesănătate mintală...

Trecând la părţile pozitive, pe primul loc se situează evenimentul care a avut loc marţi, 12 iunie, concretizat în întâlnirea la vârf dintre preşedinţii SUA şi Coreei de Nord. Ceea ce era, în urmă cu puţin timp, de neconceput, s-a întâmplat. Rămâne de văzut dacă nu a fost doar o secvenţă de joc de şah; dacă nu, una dintre componentele „axei răului” ar putea să nu mai reprezinte o ameninţare, ceea ce ar fi un semn de sănătate mintală de ambele părţi.

La capitolul oarecum neutru, dar şi acesta cu urmări în viitor, trebuie bifate previzibila realegere a lui Vladimir Putin, cîştigarea alegerilor prezidenţiale din Franţa de către Emmanuel Macron (aflat, iată, după doar câteva luni, în cădere liberă), şi extrem de dificila rămânere în poziţia de camcelar al Germaniei a Angelei Merkel (poate pentru ultima dată...), precum şi sfârşitul dinastiei Castro în Cuba. Dacă tot m-am referit la lideri, e de amintit ce se întâmplă în familia regală britanica, unde căsătoriile potenialilor moştenitori cam şifonează scrobita tradiuţie englezească.

Toate cele de mai sus şi multe altele fac extrem de interesante previziunile pentru 2019, pe care le veţi putea citi în prima decadă a lunii ianuarie. Până atunci, să auzism (şi scriem) de bine şi sărbători fericite!