80 de ani de când România a fost predată Rusiei!

 Dorian OBREJA

Legenda spune că Stalin, Roosevelt și Churchill au profitat de Conferința de la Yalta, din februarie 1945, pentru a împărți lumea între URSS și Occident.

Lucrurile stau puțin, doar puțin, altfel. Chestiunea a fost tranșată pe 9 octombrie 1944, când Stalin și Churchill s-au întâlnit, în cadrul Conferinței de la Moscova. După mărturisirea sa, Churchill a scris pe o bucată de hârtie (șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă în următorul fel: România: URSS 90% influență, Marea Britanie 10%; Grecia: URSS 10% influență, Marea Britanie 90%; Ungaria: URSS și Marea Britanie ambele cu 50% (ulterior, URSS-80); Iugoslavia: URSS și Marea Britanie ambele cu 50%; Bulgaria: URSS 75% influență, Marea Britanie 25% (ulterior, URSS-80). Polonia era deja în sfera URSS, în schimb Grecia revenea Angliei. Churchill a împins hârtia spre Stalin, care a bifat și a dat-o înapoi. „Oare nu e cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia” ar fi spus Churchill.„Nu, păstrați-o” ar fi răspuns Stalin. Întâlnirea de la Yalta doar a oficializat această împărțire.

Deci se poate afirma că, pe 9 octombrie 1944, România (deja ocupată de Armata Roșie) a fost predată, cinic, în brațele URSS. Cu care a „defilat” până în decembrie 1989. Timp de 45 de ani, românii au fost obligați să stea cu fața la răsărit. Numai că, obiectiv, nu au stat mereu în genunchi, ba, dorită unor conducători patrioți, au făcut în multe momente un soi de dizidență în lagărul socialist. Să rememorăm momentele de această factură cele mai importante.

În 1958, a avut loc retragerea trupelor sovietice; ca urmare, România a devenit singura țară din Tratatul de la Varșovia pe teritoriul căreia nu se aflau trupe și baze militare sovietice. În cadrul tratatului amintit, țara noastră a fost singura ce a acționat contra proiectelor sovietice de integrare a statelor membre, după modelul NATO  (unde s-a opus Franța). În 1968, a refuzat să participe la invazia Cehoslovaciei.. Începând cu același an, și-a creat propria industrie de apărare, refuzând integrarea în fabricarea dotării necesare. După 1969, a refuzat sistematic să participe la manevre cu trupe pe teritoriul altor state, și în primul rând al său.

Ar mai fi de subliniat că atât intrarea, cât și participarea la Tratatul de la Varșovia și la CAER au fost făcute fără discriminări, amânări și condiționări.

Deși ne era dator pentru împingerea în brațele URSS, după 1990, Occidentul nu a căutat să compenseze acel act, tratând România ca o țară de categorie inferioară. Din 1990 încoace, stăm cu fața spre Apus, dar mai mult în genunchi și cu mâna întinsă. Am intrat ultimii în UE – în 2007, deși cererea de aderare era din 1995. Am intrat în NATO în 2004, tot ultimii (cerere din 1993, invitație abia în 2002), în condițiile în care, de exemplu, Ungaria, Cehia și Polonia au aderat în 1999. La Schengen nu e nicio șansă deocamdată, ca și la OSCE sau zona euro.

România e al nouălea stat după suprafața și al șaselea după numărul populației dintre statele UE. O importanță ce nu îi este recunoscută, prin funcții importante, nici în NATO (numirea lui M. G. e cețoasă), nici în UE. La lipsa de prețuire a Occidentului s-a adăugat lipsa unor politicieni români care să impună respect. Titulescu, numit ”ministrul Europei”, e doar în istoria de-acum un veac...

Din păcate, comemorarea predării către Răsărit nu coincide cu sărbătorirea întoarcerii spre Apus!