A fi mare nu înseamnă a fi potent

Spre a nu vă duce cu gândul către alte zone, mă grăbesc să precizez dintru început că nu e vorba de un personaj, ci de un stat. Mai precis, de 50 de asemenea formaţiuni, cunoscute sub numele generic de SUA. Care, situându-se pe locul trei ca suprafaţă, şi pe acelaşi loc printre statele cele mai populate, are, în schimb, cea mai puternică economie din lume – echivalând cu 22 la sută din produsul naţional brut global. E adevărat, americanii simt tot mai aproape răsuflarea a peste un miliard şi jumătate de chinezi (care, deja, au detronat anul trecut SUA la capitolul schimburilor comerciale), dar, totuşi...Să mai amintim că, după terminarea „războiului rece”, SUA au rămas în poziţia privilegiată de cea mai mare superputere a lumii, alocând pentru armată o sumă mai mare decât următoarele 12 ţări importante din punct de vedere militar, sumă echivalentă cu 47 la sută din totalul cheltuielilor militare la nivel mondial. În zona armatei, americanii ocupă tot locul întâi în lume, având peste jumătate de milion de soldaţi activi, cam tot atâţia rezervişti, plus membrii Gărzii naţionale, reprezentând încă o jumătate de milion. Să adăugăm peste un milion două sute de mii de poliţişti şi câteva mii de agenţi ai diferitelor servicii mai mult sau mai puţin secrete. Rezultă, la o primă şi superficială vedere, pe ansamblu, chiar imaginea impresionantă a unei superputeri.

Dar mărimea nu-ţi conferă, automat, şi potenţă pe măsură. Să ne amintim, mai întâi, că americanii au fost departe de a se umple de glorie (pentru a folosi un eufemism) în teatre de luptă precum Coreea, Vietnam, Afganistan ori Irak.

Problema e, însă, în altă zonă, şi anume chiar în interiorul SUA. Te-ai aştepta ca, dispunând de forţele mai sus amintite, americanii să fie pe locul întâi şi la categoria „cei mai în siguranţă cetăţeni din lume”, dar lucrurile nu stau deloc aşa. O informaţie preciza, şocant, că SUA înregistrează mai multe victime din cauza criminalităţii decât prin participarea la conflicte armate. Nu trebuie să omitem că se află pe locul întâi în lume şi la capitolul deţinuţi, găzduind peste două milioane din acestă categorie. Iar, când criminalilor li se adaugă şi teroriştii, băştinaşi ori emigraţi cine ştie de unde, siguranţa cetăţenilor pare a rămâne doar la stadiul de deziderat, cu un orizont de aşteptare îndepărtat.
Evenimentele din septembrie 2001 ar fi putut fi prevenite, susţin unii analişti, dacă serviciile de informaţii ar fi fost mai vigilente şi ar fi înţeles să colaboreze. Poate ar fi putut fi prevenite/evitate şi cele din urmă cu doar câteva zile, întâmplate la Boston. Dacă, printre altele, s-ar fi acordat o atenţie sporită celor care intră în SUA şi, mai ales, dacă s-ar fi stopat comerţul cu arme. Mândria americanilor de a putea cumpăra pistoale şi puşti „la liber” atrage după sine şi riscuri, parcă din ce în ce mai des şi din ce în ce mai mari. Privind acelaşi caz, mi-a revenit în minte expresia „un colos cu picioarele de lut”.Ca 9.000 (nouă mii) de poliţişti să reuşească, greu şi după mult timp (unii dintre ei rămânând fără gloanţe!), a anihila 2 (doi) indivizi constituie o contraperformanţă de toată jena. Superputerea mondială are o mulţime de călcâie ale lui Ahile, care o fac de o vulnerabilitate invers proporţională cu aşteptările.