„Localele” nu au stopat războiul politic, nici instabilitatea ţării

 

Dorian OBREJA

Era de aşteptat, în logic lucrurilor, ca, după alegerile locale, să se instaureze oarece linişte, pentru oarecât timp, fie el şi foarte scurt. Vreme în care unii să-şi savureze victoria, iar alţii să-şi lingă rănile şi şteargă lacrimile...Ţi-ai găsit! Politicienii mioritici nu se simt bine dacă nu se află mereu în ipostaze belicoase, începând cu subiectele care chiar ar merita dezbateri şi, mai ales, rezolvări, şi terminând cu cele insignifiante pentru marea masă a populaţiei, dar de interes pentru aleşi/numiţi şi clientela lor.

Având în vedere tradiţia, sunt curios dacă avem de a face doar cu un război al vorbelor, sau el va fi transpus în fapte, ceea ce ar însemna, printre altele, desfăşurarea unor audituri la foarte multe primării şi consilii judeţene, precum şi, în cazul depistării unor nereguli, tragerea la răspundere a celor vinovaţi.

Să mai facem o dată comparaţia între alegerile locale anterioare şi cele de acum.

Alegerile locale din 2016: prezenţă la vot – 48,43 la sută. Clasament câştigători : PSD, 37 la sută, 29 preşedinţi şi 1.677 primari; PNL, 30 la sută, 8 preşedinţi şi 1.081 primari.

Alegerile locale din 2020: prezenţă la vot – 46 la sută (cea mai mică în ultimele trei decenii !).  Clasament câştigători : PSD, 20 preşedinţi, PNL, 17 preşedinţi (unul cu sprijinul USR) ; cifrele finale privind procentajele şi primarii întârziind (în mod nejustificat, sau tocmai pentru a se mai face « ajustări »...), nu-mi rămâne decât să prezint procente şi cifre parţiale/neoficiale, care spun că PNL ar avea peste 34 la sută şi peste 1.200 de primari,  PSD – în jur de 30 la sută şi peste 1.400 de primari.

În mod evident, PSD a înregistrat pierderi, iar PNL – creşteri ; dar partidul din urmă nu va putea să-şi atingă scopurile decât făcând alianţe cu USR şi chiar PMP. În acelaşi timp, dacă procentajele obţinute de partide la locale se vor păstra, cu oarece aproximaţie (deşi PNL, fiind la guvernare pe timp de pandemie, ar putea fi afectat de eroziune), la alegerile parlamentare, liberalilor le va fi dificil să obţină majoritatea necesară ajungerii/rămânerii la guvernare decât fiind, iar, la mâna UDMR şi a deputaţilor reprezentând celelalte minorităţi. Sau, indiferent dacă legislativele se vor desfăşura la termenul dorit de liberali (adică 6 decembrie a.c.), sau la cel vizat de adversari (adică pe la jumătatea lui martie, la anul), ar mai fi de aplicat soluţia continuării hemoragiei (a se citi migraţiei), care slăbeşte social-democraţii şi întăreşte PNL. Însă asta cu riscul ca singura formaţiune politică «istorică » să rămână astfel mai mult cu numele, ţinând cont că aproape jumătate din ea provine din PDL (ex-FSN), iar mulţi noi membri vind dinspre PSD (şi el, la origine, FSN) ; dacă la asta adăugăm vehiculata alianţă cu PMP (ex-PDL, ex-FSN), tabloul este elocvent.

Problema este că războiul politic, în loc să se calmeze sau stopeze, pare a se intensifica (şi sunt de rezolvat chestiuni majore, precum majorările pensiilor şi salariilor cadrelor didactice etc.). Ceea ce, inerent, face ca instabilitatea şi impredictibilitatea României să sporească.