A8 – o autostradă de toată batjocura!

 Dorian OBREJA

 

 

Moldova deţine, din păcate de mult prea multă vreme, titlul – dezonorant, dar, mai ales, împovărător pentru locuitorii săi – de pol al sărăciei. Pe de altă parte, tot Moldova a fost, cel puţin în prima jumătate a secolului trecut, un rezervor apreciabil de politicieni de elită, care au scris istorie, lăsând urme pozitive pentru România, în general, dar şi pentru această zonă.

În ultimele trei decenii, odată cu revenirea la capitalism, Moldova a rămas pol al sărăciei, dar, agravând lucrurile, a emanat doar politicieni de slabă calitate, începând cu un premier care a stabilit un record negativ în ceea ce priveşte durata mandatului, continuând cu miniştri contestaţi sau chiar ajunşi la răcoare şi terminând cu aleşii din legislativ sau pe plan local, care, punând interesele de partid, de grup sau personale înaintea celor ale oamenilor care i-au votat, nu au reuşit să schimbe lucrurile din acest spaţiu din punctele de vedere ale forţei economice şi, desigur, nivelului de trai.

Un capitol special merită dedicat relaţiei între electoratul de aici şi formaţiunea politică reprezentând social-democraţia. Deşi Moldova a fost, mai mereu, factor decisiv în direcţia ajungerii acesteia la putere în mai multe rânduri, răsplata nu a fost pe măsură. Asta pentru că, sigur, e mai simplu să amîgeşti oamenii săraci cu oarece pomeni înainte de alegeri şi cu oarece promisiuni la vremea acestora...

Din punct de vedere obiectiv, tehnic, rezolvarea situaţiei însemna, printre altele, realizarea unei infrastructuri moderne, civilizate, de natură a atrage, alături de alţi factori motivanţi, investiţii & investitori. Exact asta nu s-a întâmplat şi, după cum se vede, nici nu sunt perspective.

Concret, pentru a ne referi la un singur obiectiv din domeniul infrastructurii, este vorba de celebra A8, adică o autostradă care să lege Moldova de Transilvania. În loc să prioritizeze acest obiectiv care să fie materializat cu celeritate, guvernările succesive l-au amânat sau, mai nou, trecut în derizoriu. Nu altfel se poate caracteriza „marele” cadou făcut Moldovei prin trecerea pe lista proiectelor a unei „autostrăzi” de 109 km, ce ar urma să conecteze Ungheniul de Târgu Neamţ, trecând prin (de fapt, pe lângă) Iaşi. Cu alte cuvinte, o autostradă de nicăieri spre nicăieri! Căci de la Târgu Neamţ spre vest nu e pe ce se circula, la fel cum se întâmplă de la Ungheni spre est (sunt doar proiecte, pornind de la speranţele date de o companie de construcţii din China, care să lege această localitate de Chişinău şi Odesa). Aşa se face că, din bombastic intitulata „autostradă a unirii”, între Târgu Mureş, Iaşi şi Chişinău, a mai rămas, şi doar pe hârtie, o bucăţică de „şuşea”, situaţie ce ne trimite la titlul unui vers aparţinând lui Mihai Ursachi – „un om din Tecuci avea un motor,/ dar nu i-a folosit la nimic”!

Ce e de făcut, mai ales în circumstanţele în care politicienii se dovedesc a fi neserioşi? Se pare că singura soluţie ar fi ca moldovenii să iasă, masiv, în stradă, pentru ca aceasta să se transforme în autostradă...