Adio, bulevard G.I.-Palas!

 Dorian OBREJA

Istoria subiectului propus pentru astăzi este pe cât de lungă, pe atât de încâlcită. Numai dacă s-ar desecretiza oarecând niscai dosare s-ar putea afla adevărul gol-goluţ. Problema e că „băieţii deştepţi” nu lucrează cu dosare, contracte şi alte hârtii ce pot fi probe ; exact ca în filmele cu mafioţi, sunt de ajuns cuvântul de onoare (?!) şi, desigur, comisionul, cu atât mai substanţial, cu cât afacerea e mai mare şi mai profitabilă.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar cei abilitaţi să gândească şi materializeze traficul pentru prezent şi viitor în Iaşi, atât din administraţie, cât şi din poliţia rutieră, par a da prioritate cu totul altor interese decât cele ale domeniului de care răspund. Să vedem faptele...

Încă destul de mult înainte de 1990, s-a proiectat un bulevard – în linie dreaptă – care să facă legătura între Gara Internaţională şi zona fostă a Ştrandului, actualmente Palas. Erau două probleme de rezolvat: construirea unui pod nou, adecvat, în locul celui vechi, de lemn, şi demolarea a vreo trei case pe traseul stradelei Sf. Andrei. Podul de piatră s-a construit. A venit, însă, aşa-numita revoluţie, şi exproprierile proprietăţilor pe unde urma să treacă bulevardul nu au mai avut loc – „normal”, drepturile şi interesele individuale au început să conteze mai mult decât cele generale. Între Podul D. Cantemir şi strada Palat s-a încropit un soi de ulicioară, meschină rău, aproape fără trotuare şi cu numai două benzi, ceea ce face să fie utilizată doar într-un singur sens.

Un proiect important, fără îndoială, ratat din motive aparent inexplicabile.

Până acum ceva vreme, mai erau zvonuri – şi speranţe – că acest proiect - mai necesar ca niciodată, având în vedere asigurarea accesului în Palas (lasă că şi acolo s-au făcut nişte străduţe bune doar pentru maşinuţe de karting !), dar şi evitarea unor ocoluri, a unui consum suplimentar de combustibil şi, pe cale de consecinţă, a poluării mai mari – va fi, totuşi, dus la capăt.

Mai încoace, alte zvonuri spuneau cu totul altceva. Şi anume că prioritatea este ca în zonă să se construiască încă vreo două blocuri, de către o firmă controlată, „întâmplător”, desigur, de către un consilier local, membru al principalului partid aflat la putere şi, tot întâmplător, apropiat, ba chiar cel mai însemnat sponsor al unui personaj-cheie din administraţia locală.

Acuma, că se fac noi blocuri, în principiu, e de bine. Se mai dă de lucru la unii constructori, unii oameni (mai potenţi financiar, că nu cred ca preţul unui metru pătrat să coboare sub 1.500 de euro) vor beneficia de apartamente moderne.

Numai că apar cel puţin patru probleme. Prima e reprezentată de „gâtuirea” traficului în zonă respec. A doua ar putea surveni în cazul unui cutremur, conform informaţiilor apărute în presă, un seism în jur de 7,5 grade Richter „este foarte posibil ca numeroase clădiri din Iaşi, în special cele situate în zona şesului Bahlului, să fie serios afectate”. A treia problemă constă în faptul că s-au instituit nişte zone de protecţie pentru râurile Bahlui şi Nicolina – să fie nişte măsuri doar teoretice ? În fine, a patra problemă : pe câtă vreme în mai toată lumea (civilizată) se construiesc locuinţe mai departe de oraş, la noi eşti cu atât mai „valoros” cu cât stai mai în buricul târgului.