Ambasadorul POVEŞTII

Dragă cititorule,
Află că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie...

Când scriu aceste rânduri sunt foarte fericită! Pentru prima oară în viaţă mea am susţinut cauza unui proiect ce mi-a cuprins sufletul asemeni unui fluture ce atinge verdele frunzelor...

Săptămâna aceasta am fost ambasadorul „Clubului de poveste în cartierul tău“, un proiect propus de Salvaţi Copiii Iaşi la ediţia de primăvară a Cercul de Donatori. Oamenii faini din comunitate au dat bani pentru ca piticilor să li se citească poveşti tradiţionale româneşti, în parcurile din oraş. Va fi o vară de POVESTE în care vor intra copii, părinţi şi voluntari de la Salvaţi Copiii Iaşi.

În ceea ce mă priveşte, am avut câteva motive foarte personale pentru care am susţinut ca ambasador această idee de proiect ce va deveni realitate în scurt timp.

În primul rând, îmi plac poveştile. Ca jurnalist, caut poveştile oamenilor din jur şi le dăruiesc comunităţii şi cititorilor. Este meseria care mi-a arătat, nu de puţine ori, cât de mult contează cine spune povestea, cum o spune şi pe ce ton. În cei nouă ani de când scriu, am văzut cum povestea adusă în faţa cititorului este din ce în ce mai scurtă, mai seacă şi cum cititorul devine tot mai grăbit şi mai stresat, mai legat de monitor şi mai puţin de hârtia cu miros de nou...

Orice există în jurul nostru are propria istorie, propria poveste, dar pentru a o afla e nevoie ascultare, de răbdare şi de empatie, dar bucuria întâlnirii cu povestea e unică. Oamenii care intră pe acest tărâm dăruiesc mai departe ceea ce au mai bun şi astfel se creează un cerc magic.

Un alt motiv care m-a determinat să îmbrac haina ambasadorului este că în familia lărgită au apărut, în urmă cu câţiva ani, copiii-căprior. Alături de ei am văzut transformarea unui pui de OM în faţa lecturii active, acea lectură care creează legături ce nu pot fi şterse de timp şi spaţiu...

Cred că puii de om care intră în poveste, pe lângă aptitudinile concrete pe care le deprind - cele de joc scenic, de limbaj, ascultare activă, gândire critică-, fac numeroase exerciţii de empatie. Astfel, peste ani, comunitatea aceasta, care de multe ori pare inertă, va avea oameni frumoşi şi activi în spaţiul pe care îl locuiesc.

De aceea, voi continua să fiu ambasadorul Poveştii, indiferent de spaţiu şi timp...

Dacă şi voi doriţi să susţineţi această cauză puteţi începe prin a citi, cu voce tare, o poveste, oricare. Să o citiţi ca şi cum Micul Prinţ ar fi lângă voi şi ar asculta glasul vostru... nimic nu se compară cu privirea unui pui de OM când află tainele unui nou tărâm!

Cu drag de POVESTE,
Alina STAN
 

Între „a fi“ şi „a avea“