Bătălia pentru un nou guvern – faza finală

 

Dorian OBREJA

Descriam, ieri, etapa actuală politică drept dominată, nu aşa cum ar fi normal, de campania pentru alegerea locatarului principal (normal, având în vedere complicatul şi dăunătorul , dar mai ales importantul statut de republică semi-prezidenţială...), ci de facerea şi trecerea prin Parlament a unui nou cabinet, după picarea celui condus de Viorica Dăncilă.

Tot pe linia aceleiaşi „normalităţi”, sunt de consemnat două tendinţe opuse ale aleşilor din cele două camere, unii încercând să apese cât mai mult şi mai îndelungat pe frână, alţii – pe acceleraţie. Nu trebuie să fii neapărat conducător autor ca să realizezi că un vehicul manevrat în aşa fel ori va sta pe loc, ori va face mişcări haotice şi necontrolate, ori se va defecta. Mai aminteam şi de „magica” cifră 233 – de atâta a fost nevoie pentru trecerea moţiunii, tot de atâta e nevoie pentru învestire, Numai că în prima situaţie s-au obţinut 5 voturi în plus, pe când acum se pare că lipsesc cel puţin 10.

Şi acesta e un motiv să dăm crezare scenariului potivit căruia încercarea de trecere a unui executiv conndus de Ludovic Orban ar reprezenta doar un test, adevărata tentativă urmând într-o rundă a doua.

Impresia este cumva confirmată şi dacă ne uităm, chiar şi în diagonală şi în viteză, pe lista miniştrilor propuşi. În mod normal, când un partid sau o coaliţie de partide se află în situaţia de a prelua puterea, ar trebui desemnaţi cei mai buni diuntre cei buni. Pentru că scopul unei rocade la „butoane” nu ar trebui să fie înlocuirea celor dintr-o tabără cu unii din cealaltă tabără, ci găsirea şi materializarea unei formule ce să reprezinte un salt calitativ. Când demiţi pe cineva, înseamnă că e slab (în mai multe sensuri); când propui pe cineva în loc, ar trebui, obligatoriu, să fie mai bun.

Constat că am folosit de nenumărate ori expresia „ar trebui”, ceea ce face vorbire despre dorinţe şi necesităţi – din păcate, paralele cu realitatea.

Pe lista amintită întâlnim trei categorii de personaje. Prima, cu un număr foarte redus de membri, din care fac parte oameni care chiar se pricep la domeniul pe care ar urma să-l păstorească - mă refer la cei propuşi pentru portofoliile de la Externe, Apărare (deşi prezenţa unui militar e discutabilă...) şi Sănătate. A doua, a unor pedelişti cu vechime, vopsiţi în penelişti, faţă de care erau oarece obligaţii – precum Cătălin Predoiu sau Lucian Bode. În fine, a treia, cea mai cuprinzătoare, unde regăsim iluştri...necunoscuţi, sau chiar controversaţi ori contestabili. Cum, însă, trecerea prin comisii e o simplă şi inutilă formalitate, mai importante sunt negocierile pentru obţinerea cifrei „magice” la votul în plen. De apreciat că s-a respectat promisiunea reducerii numărului de ministere, deşi, în această situaţie, putea să se renunţe (şi) la porfoliul Tineretului şi Sporturilor, alte domenii având mult mai mare nevoie de prezenţa în cabinet.

Cât priveşte „programul de guvernare”, cu cele 12 măsuri urgente pe care ar vrea să le aplice executivul moşit de liberali (cu largul concurs al lui KWI), poate fi discutat şi comentat numai dacă se va trece de vot.