Cărţi captiva(n)te despre universităţi... captive!
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Personajul rândurilor de faţă este unul extrem de interesant. A urmat nu doar cursurile Facultăţii de istorie a Universităţii „Al.I.Cuza”, ci şi pe cele ale Facultăţii de teologie pastorală, de pe lângă Pontificia Universita Lateranense din Roma. A fost, o scurtă perioadă, profesor în cea dintâi specialitate, apoi, aşa cum îi şade bine unui istoric, timp de un deceniu, a activat la filiala ieşeană a Arhivelor Statului. După care, de 20 de ani încoace, este coordonatorul departamentelor de istorie de la Episcopia Romano-Catolică din Iaşi şi Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti şi al multor publicaţii editate de aceste departamente, rămânând şi colaborator al institutelor de cercetare istorică din Iaşi şi Bucureşti. Are la activ peste 20 de lucrări ştiinţifice publicate şi peste 100 de articole şi studii ştiinţifice apărute în reviste de prestigiu, precum „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Timpul”, obţinând, pentru toate acestea, şi premii importante.
Deloc întâmplător am oferit mai multe detalii biografice, pentru că ele au venit să influenţeze destinul personajului – al cărui nume îl dezvălui acum - Dănuţ Doboş, dar şi al unora dintre cele scrise de el. Concret, în acest din urmă caz, mă refer la o carte despre universităţile din Iaşi, Bucureşti şi Cluj, în perioada 1945 şi 1964. După cum precizează autorul, cartea este axată în premieră pe modul în care aceste instituţii – lăcaşuri de cultură şi ştiinţă – au trecut treptat sub control PCR şi al regimului comunist ateu, cu toate gravele urmări şi implicaţii unei atari evoluţii; Dănuţ Doboş mai subliniază că „nicio istorie serioasă a învăţământului universitar nu va putea, de aici înainte, eluda tema celor excluşi din universităţi, ulterior arestaţi sau chiar ucişi”.
Şi, cu toate acestea...Cartea a fost publicată, în serial, prin reviste culturale, aproape de mijlocul anilor 90, dar abia acum devine accesibilă marelui public, fiind tipărită, în două volume, la Editura Vasiliana (mai urmează unul, cu un conţinut şi mai „tare”). De ce aşa târziu, deşi era gata de tipar încă de atunci? Un articol, apărut în „România liberă”, în 1996 (!), era. şi el, sub acelaşi semn al întrebării: „Cine are interes să blocheze publicarea Universităţii captive?”.
Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de întristător şi îngrijorător: pentru că practicile totalitariste şi cenzuratoare au continuat nu doar după 1964, ci şi, aproape incredibil, după 1990, când personaje influente, în legături de rudenie sau prietenie cu cele negative din cărţi, „au făcut totul” pentru blocarea apariţiei.
Aşadar, acum se face un act de dreptate, care trebuie apreciat ca atare.
Dar lucrurile nu ar trebui să se oprească aici. Istoricii ar trebui să studieze şi să scrie despre fenomenul captivităţii universităţilor şi din perioada 1964-1989, dar şi despre intervalul ce a urmat anului 1990, când se poate vorbi despre politizări, înfiinţări de grupuri de interese şi clanuri, care, în ansamblu, poate au provocat învăţământului superior daune la fel de mari ca precedentele decenii.
Până atunci, dacă va fi să fie, să ne lăsăm captivaţi de cartea lui Dănuţ Doboş, care, deşi a început prin a fi o lucrare de doctorat, ne apare acum ca o operă literară tulburătoare (!), iar unora – chiar S.F. sau horror...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau