Cea mai slabă listă de competitori pentru Cotroceni (I)
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Conform programului stabilit de instituţiile în drept, duminică, 22 septembrie, fix la miezul nopţii, s-a terminat perioada de înscriere a candidaţilor pentru cursa ce va desemna, peste 2 luni, mai precis pe 24 noiembrie (nu cred într-o victorie a cuiva din primul tur, decât printr-o minune, adică retragerea celor care îl susţin, pe faţă sau mascat, pe cel situat pe primul loc în sondaje, dar nu văd pe nimeni dispus să renunţe la orgoliul personal sau la interesele dictate de partidul-susţinător), pe câştigătorul premiului cel mare pus în joc – fotoliul prezidenţial. Aş putea scrie chiar acum numele celui care va ajunge în acest fotoliu, dar atunci tot ceea ce urmează, campania, alegerile – nu ar mai avea farmec şi rost, nu-i aşa ?
Deci, cunoaştem competitorii. Dar abia mâine mă voi referi la (unii dintre) ei, interesant fiind, mai întâi, de parcurs istoria recentă a acestui tip de scrutin.
Anul viitor se împlinesc, iată, deja 3 decenii de când românii printre altele, pot beneficia de libertate pentru a alege locatarul principal de la Cotroceni. Tot încerc să evit termenul de preşedinte, întrucât am nu alergie, ci de-a dreptul repulsie faţă de statutul României, aceea de republică semi-prezidenţială, adică, spus popular, nici cal, nici măgar, dar care a dus la multiple şi negative conflicte în acest interval. Eu, unul, aş vota cu ambele mâini republica parlamentară, dar, de !, mai sunt destui politicieni şi simpli cetăţeni care simt nevoia de un „tătuc”...
În intervalul pomenit, am avut doar 4 preşedinţi, Nu-i mai amintesc, îi ştiţi prea bine, unul şi unul.
Vizavi de ei, imediat ce au apărut în ipostaza de „vânători” ai acestei funcţii. au existat speculaţii ce ar putea fi sintetizate sub titlul „alogenia a acaparat preşedinţia”. Astfel, despre cel dintâi, s-a spus că ar aparţine etniei rrome, afirmându-se că ar fi văr primar cu aşa-zisul „rege” al ţiganilor; despre al doilea şi al treilea – că ar avea origini evreieşti (în cazul secundului, vehiculându-se numele de Braunovici). Cât despre al patrulea, este, oficial, de etnie germană, mai precis sas (de religie evanghelic-luterană). Însă probabil că strămoşii săi au plecat mai târziu spre România şi au mers mai încet, ceea ce explică lentoarea personajului, deloc asociat cu termenul de „blitz”, ci mai mereu însoţit de acela de „langsame”.
Din păcate, ceea ce este cel mai important, în aceste 2 decenii, ţara noastră nu a avut, precum alţii, preşedinţi de talia unor Gomulka, Havel, Gauk, Jelev.
La noi, în cele şapte rânduri de alegeri, au candidat politicieni cu experienţă, precum Ion Raţiu, Ion Iliescu, Radu Câmpeanu, Emil Constantinescu, Petre Roman, Mircea Druc, Theodor Meleşcanu, Adrian Năstase, Tr. Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, personaje provenite din sfera literaturii – Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, C.V. Tudor, a ştiinţei – Ioan Pop de Popa, ori specialişti în finanţe – Theodor Stolojan, Mugur Isărescu.
N-au lipsit, pentru a pigmenta scrutinurile, figuri exotice, precum « prinţul » Paulică (era cât pe ce să participe şi „prinţul viager” Răducu, care, ca fost actor, a fost tentat şi de acest rol...). De amintit că minimum trei candudaţi nu au acces la Cotroceni, şi, cu toate acestea, au avut 2-3-4 ani, casă şi masă gratis, la puşcărie, asigurate de statul român (Gigi B. şi Nati M.), sau chiar SUA (Raj).
Dacă ne uităm la lista competitorilor de acum, ne apucă o tristeţe iremediabilă. Cum, însă, nu merită a începe săptămâna sub semnul tristeţii, o vom face mâine...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau