Cel care nu are timp să moară, scrie...

Dorian OBREJA

Despre Cassian Maria Spiridon nu pot spune, spre deosebire de alţi oameni, ca mă leagă „o amiciţie veche şi trainică”. Dacă fac trimitere la supratitlul sub care apar rânduri/gânduri despre personaje pe care am avut privilegiul să le cunosc, acela de „prieteni de ieri, pentru astăzi şi mâine”, în cazul lui CMS „ieri” înseamnă destul de recent, Mai precis, 2016, când, aflat în preajma lansării unui nou volum al meu de poeme, l-am abordat, în calitatea sa de director al publicaţiilor „Convorbiri literare” şi „Poezia”, pentru a mă ajuta la mediatizarea evenimentului. Mi-a răspuns – nu doar prin vorbe, cât mai ales prin fapte, ca şi cum ne-am fi cunoscut de când lumea: într-una din reviste a apărut un grupaj din volum, iar cealaltă a găzduit o amplă cronică literară a cărţii...

Înainte de 1989 ne-am intersectat în câteva rânduri, prea rar şi în fugă pentru a se lega ceva; în anul cu pricina, el era în ipostaza de organizator şi participant la mişcarea revoluţionară conspirativă, din 14 decembrie, iar eu încercam, pe cât se putea, să-mi fac meseria de jurnalist, fie şi prin strecurarea în texte a unor „şopârle” de genul „aşteptăm să cadă nea...”.Prin 95 ne-am plasat chiar în tabere adverse, disputându-ne dreptul de a tipări revista „Luceafărul”, a Uniunii Scriitorilor din România, chestiune mai mult de prestigiu decât de avantaje materiale. O vreme, a reuşit trustul de presă la care eram asociat, apoi lucrurile s-au schimbat în favoarea lui CMS, care ţinea foarte mult să aibă câştig de cauză – mai târziu mi-am dat seama şi de ce: nu atât pentru că voia să o facă, dar mai ales pentru că putea să o facă mai bine! Calităţile sale de om de acţiune şi bun manager au fost demonstrate nu doar cu acel prilej, ci şi ulterior, dânsul fondând şi conducând noua serie a revistei „Timpul”, iniţiind şi conducând publicaţiile „Poezia” şi „Caietele de la Durău”, apoi devenind redactor-şef, după care director al „Convorbirilor literare”. Aceleaşi calităţi l-au impus şi în funcţii importante ale breslei scriitoriceşti, de aproape două decenii fiind membru al Comitetului Director al USR, iar de aproape un deceniu – preşedinte al filialei ieşene a USR; cât se poate de previzibil, dar şi de benefic pentru menţionata breaslă, la alegerile care au loc chiar în aceste zile, va obţine un nou mandat...

Valoarea scriiturii sale – demonstrată în cele aproape 40 de cărţi publicate (poeme, eseuri), dintre care multe traduse în numeroase limbi – a fost recompensată cu o listă lungă de premii şi distincţii, dintre care spaţiul îmi permite să amintesc doar două ale USR şi unul al Academiei Române, precum şi Meritul Cultural în grad de ofiţer...

Nu cred că poate fi mai potrivită încheiere decât prin citarea unui poem definitoriu pentru Cassian Maria Spiridon: ”prin mine trec/ corăbii negre/ vise/ drumurile rupte/ ale morţii/ încă mai scriu/ aşa/ îmbrăcat în cămaşa zădărniciei/ nici tălpile nu pot să-ţi mai sărut/ am renunţat/ la clipa verde şi repede/ /despre berbec şi soarta lui/ spun:/ porţile sunt ferecate/ nimeni nu are timp să moară).