Cine profită de consecinţele acestui haos bine organizat?
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Cei care urmăresc, atent, în profunzime şi pe toate planurile, consecinţele „seismului” semnificat de recenta cădere a guvernului în urma moţiunii de cenzură, nu au cum să omită, la contabilizare, fenomene negative.
Deja valoarea euro a crescut în raport cu leul, imediat după anunţarea rezultatului votării. Iar specialiştii în domeniu susţin că această creştere va continua, cel puţin până la instalarea unui nou guvern ; dacă aşa ceva (învestirea, mai exact) se va întâmpla în prima jumătate a lui noiembrie, încă ar fi bine, dacă nu, fiecare zi nu face decât să maximizeze pagubele într-o ţară ce nu face parte din zona celor în care e la putere oficial moneda europeană, dar unde această monedă „face legea & piaţa”.
O problemă încă şi mai gravă, de data aceasta indubitabil pe termen mai îndelungat, e reprezentată de o altă creştere: aceea a temerilor investitorilor străini (deja prezenţi sau cu intenţii), pe care instabilitatea politică tot mai accentuată îi (poate) face să-şi îndrepte banii spre zone mai sigure.
În asemenea circumstanţe, apare drept mai mult decât legitimă întrebarea „cine profită de urmările acestei stări de fapt?”. O întrebare, de regulă atrage încă una, care, în cazul nostru ar fi „ceea ce are loc este întâmplător sau provocat?”.
În prima situaţie, putem blama doar indiferenţa clasei politice, pe când, în cea de a doua, aceeaşi clasă poate fi acuzată (nu vă fie frică, aleşilor şi numiţilor, nu de către o instanţă) de rea credinţă şi rea voinţă.
Motive de suspiciune există, atâta vreme cât demiterea unui guvern şi încercările aproape disperate de a încropi un altul şi-au atins o ţintă majoră: aruncarea unui apăsat şi intens con de umbră peste ceea ce ar fi trebuit să fie momentul politic esenţial – alegerile prezidenţiale. Care, pe lângă faptul că includ competitori mai slabi ca niciodată în ultimele trei decenii, a trecut în atenţia societăţii – şi a electoratului – în plan secund.
Grav este că nici ceea ce se situează pe locul întâi – facerea unui alt executiv – nu face progrese. Ar fi fost cu totul preferabil, mai întâi, alegeri legislative (la termen sau anticipate), care să dea o majoritate. Aşa, aceasta s-a împlinit doar la „dărâmarea” unui pod; când însă e vorba de construirea altuia, încep circul, bâlciul, târguiala. Totul se învârte în jurul „magicei” cifre de 233. De atâtea voturi aveau nevoie liberalii pentru a-i mătrăşi pe social-democraţi de la guvernare; şi au obţinut chiar cu 5 mai multe. De tot atâtea au nevoie pentru a se instala ei la Palatul Victoria, numai că, potrivit unor calcule, de data aceasta, le lipsesc/le vor lipsi în jur de 10.
Aşadar, dacă s-ar întâmpla ca, în aceste zile să vă întâlniţi cu Ludovic Orban şi să-l vedeţi îmbrăcat în verde, inclusiv pălăriuţa, şi fredonând o arie din „Der Freischutz” să nu vă mire: e la vînătoare de voturi. Că în loc de puşcă are o tolbă doldora de promisiuni e mai puţin important. Dar rezultatul vînătorii, termenul de finalizare a ei depind şi de „hăitaşii & gonaşii” social-democraţi, care, de exemplu, au majoritatea în birourile celor două camere legislative...
.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau