Cine râde la urmă, râde mai bine?

 

Dorian OBREJA

Aproape cu o lună în urmă, mai precis pe 10 octombrie, mai multă lume – dar mai ales locatarul principal de la Cotroceni, peneliştii (inclusiv pedeliştii reşapaţi), membri ai altor formaţiuni politice din opoziţie – râdea, extrem de satisfăcută. La numărarea bilelor albe şi negre menite a comensura încrederea în executivul social-democrat, se înregistraseră 238 de voturi în favoarea moţiunii de cenzură (cu 5 mai mult decât necesarul pentru debarcarea guvernului).

Ceva mai aproape de zilele noastre, (iarăşi) mai precis pe 27 octombrie, râsul cam dispăruse în tabăra câştigătoare, lăsând loc unui surâs în zona PSD. Aceasta având în vedere declaraţia liderului liberalilor, care afirma că „are asigurate voturile a 225 de parlamentari şi mai are angajamente din partea a cel puţin 9 parlamentari, ceea ce înseamnă 234 de voturi”. Hm, 234 să fi fost şi tot era pe muchie de cuţit; dar 225 reprezenta ceva încă departe de obiectivul propus. Termenul de „angajamente” e destul de straniu; or fi fost la propriu, scrise, cu clauze valabile pentru ambele părţi, sau doar la figurat, în sensul de „gentleman’s agreement”, ştiindu-se prea bine că legislativul mioritic este alcătuit, integral, din gentlemeni...Duminică seara, era şi mai optimist/zâmbitor, susţinând că ar conta pe un număr de voturi variind între 237 şi 243. Declaraţie psihologică?

Pe măsură ce se apropia „ora astrală” (14, de luni, 4 noiembrie), la care era programat votul, râsul şi surâsul erau tot mai mult date uitării. Îndeosebi de către liberali şi aliaţii de circumstanţă ai acestora, care aveau viziuni dătătoare de frisoane a nu un morcov, cu doi: era vorba nu doar de adunarea numărului necesar de voturi, cât, mai ales şi mai întâi, îndeplinirea cvorumului. Aceasta în condiţiile în care social-democraţii anunţaseră, încă după trecerea moţiunii, râzându-şi în bărbi, că este treaba noii majorităţi să-şi asigure cvorumul; sâmbătă, Viorica Dăncilă a reiterat că PSD nu va fi în sală când se va vota noul executiv, adăugând, nu lipsit de interes privind unele posibile suprize, că în partid sunt unii „trădători”, care, a doua zi după vot, vor fi ejectati către „partidul-foarfece”. Pe de altă parte, tot sâmbătă, Victor Ponta declara, cu un surâs mefistofelic, „că dl. Orban are timp până luni la ora 14” (să îndeplinească unele cerinţe ale Pro România, numai în aceste circumstanţe această formaţiune politică încercând să ajute la asigurarea cvorumului, dar fiind, la acea oră, decisă a nu vota noul guvern, n.m., D.O.). Apropo de voturi, pe surse se vehiculează că suma cu care s-ar plăti unul singur ar depăşi 200.000 de euro! La aşa sumă, ce mai contează onoarea, fidelitatea, consecvenţa, ideologia, principiile, mai ales că aceia care nu cedează la bani pot fi şantajaţi? Uite de aceea e bine ca partidele să adune bani negri – pentru zile de aceeaşi culoare.

Luni, 4 noiembrie.

În jur de ora 14. Un prim „morcov” a dispărut: 240 de parlamentari prezenţi reprezintă un număr ce asigură cvorumul. Aproape pariu că acesta va fi egal cu numărul celor ce vor vota noul executiv...

Aceeaşi zi, puţin timp după ora 16: votaseră 233 aleşi, dar oare toţi cu „da”?

Ora 16,58...A fost învestit cabinetul liberal, cu, aţi ghicit, 240 voturi.

Cea care de fapt râde la urmă, adevărata învingătoare a zilei de luni, 4 noiembrie 2019, este frica. Frica de alegeri anticipate! O asemenea teamă, sume precum cele vehiculate mai sus şi lipsa de onoare a „trădătorilor” pot avea, iată, asemenea rezultate...