Dacă am răbdare, prind sfârşitul lumii! Sau mă prinde el pe mine?

 Dorian OBREJA

Vestea rea, pentru toată suflarea omenească, este că se apropie sfârşitul lumii (vă precizez, imediat, şi data exactă pentru când e prognozat).

Vestea „bună” e pentru ipostaza mea de jurnalist, care ar surprinde (sau, cum notam în titlu, ar fi surprins de) un asemenea eveniment; încă nu ştiu dacă aş mai avea la dispoziţie şi câteva minute pentru a-mi posta ultimele trăiri şi impresii pe o oarecare reţea de socializare - dacă, atunci, acest tip de comunicare nu va fi fost, deja, înlocuit de cu totul altceva.

Înainte de a continua, ţin să subliniez că, pe parcursul vremii, numai în era noastră, sfârşitul lumii a fost prezis, „foarte exact”, de circa 165 de ori, printre alţii, de către personaje/instituţii extrem de cunoscute, precum Papa Inocenţiu al II-lea, Martin Luther, Cristofor Columb, Parlamentul statului Connecticut, Biserica Apostolică Catolică, Nostradamus. De ce nu s-au împlinit profeţiile, e o altă poveste, pentru altă dată...

Acum, lucrurile sunt diferite. Răsfoind presa, dăm, recent, peste un titlu menit a sublinia că numărătoarea inversă se apropie de final: „12 ani până la Apocalipsă”! E drept, putem prefera un alt titlu,, doar la prima vedere mai puţin...apocaliptic, dar care are meritul de a clarifica situaţia: „Mai sunt 12 ani până la dezastrul climatic”.

În fapt, este vorba despre (încă) o avertizare a specialiştilor din zona meteorologiei. Aceştia afirmă că „statele lumii mai au 12 ani la dispoziţie pentru a limita creşterea temperaturilor cu 1,5 grade”. Dacă nu se vor lua măsuri în acest sens, „lumea întreagă va fi afectată de vreme extremă, creşterea nivelului oceanelor şi (atenţie!, n.m.,D.O.) dispariţia faunei”.

Măsurile menţionate mai sus ar urma să fie radicale şi materializate cât mai curând cu putinţă, constând în, printre altele, scăderea emisiilor de dioxid de carbon, care ar trebui să scadă cu 45 la sută până în 2030 şi apoi până la zero la mijlocul acestui secol, iar electricitatea va trebui să se bazeze, în proporţie de cel puţin 70 la sută, pe surse din energii regenerabile.

În prezent, planeta noastră înregistrează deja o temperatură cu un grad mai mare faţă de nivelul perioadei preindustriale. În condiţiile în care ea va continua să crească, fie şi doar cu jumătate de grad, se vor extinde, într-adevăr apocaliptic, fenomenele de secetă, inundaţii şi călduri extreme, furtuni, cutremure, tsuami-uri, ceea ce ar genera sărăcie extremă şi, de aici, chiar extincţie, pentru sute de milioane de oameni. Nici nu e de pomenit şi închipuit ce se va întîmpla dacă această creştere a temperaturii va atinge valoarea de un grad şi jumătate!

Dincolo de speculaţiile şi exagerările din presă, e de reţinut că avertizarea aparţine unei instituţii extrem de serioase şi credibile, respectiv Consiliul interguvernamental privind schimbările climatice al ONU.

Unele dintre evenimentele consemnate în acest an, precum uraganele pustiitoare din SUA, tot mai numeroasele incendii de vegetaţie şi seceta extremă din sudul Africii sunt tot atâtea semnale clare că schimbările climatice sunt deja pe un trend ascendent şi, pe cale de consecinţă, din ce în ce mai greu de stopat.

„Mingea” este în terenul politicienilor care alcătuiesc guvernele statelor. Vor vrea şi acţiona ei pentru îndepărtarea primejdiei apocalipsei? Dacă vom trăi – să sperăm că nu doar până în 2030! – vom vedea...