De ce doar unii ieşeni să fie favorizaţi?

 

Dorian OBREJA

 

După cum aminteam, doar în urmă cu vreo trei luni, oraşul străbătut de Bahlui, Nicolina şi Şorogari (fost Cacaina, ex-Cocaina...), adică, mai pe scurt, Iaşul, se situează extrem de rău la capitolul spaţii verzi pe cap de locuitor, dacă normele UE recomandă cu vreo 6 mp mai mult, iar cele ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cu 30 de mp în plus, în vreme ce municipiul nostru are, chu chiu, cu vai, 20 mp.

Dincolo de asta, există ieşeni favorizaţi (cei aflaţi în apropierea marilor suprafeţe de spaţii verzi sau în cartiere care au legătură directă şi rapidă cu ele), dar şi defavorizaţi. Cun ajung, de exemplu, în Copou, la Repedea sau Ciric locuitorii din Dacia, Alexandru cel Bun, Calea Gălăţii, Grădinari, Bularga etc.? Asta în condiţiile în care au aceleaşi drepturi. Inclusiv pe acela de a respira aer proaspăt. Proaspăt pur şi simplu, nu proaspăt încărcat de bioxid şi monoxid de carbon plus toate celelalte noxe emanate de maşinile (foarte multe dintre ele, de tonaj greu, multe – aparţinând transportului public în comun).

De fapt, dacă Iaşul are o zonă mare de verdeaţă în partea sa nordică, aceasta se datorează unor vremuri şi oameni de demult. În anii socialismului, s-au mai realizat ceva părculeţe de cartier, iar în cei ai capitalismului contemporan, ceva bloculeţe în locul părculeţelor.

Până şi Grădina Botanică ieşeană – cea mai veche din România, datând din 1856 şi amplasată pe actualul loc în 1963, una dintre cele mai mari din Europa - a diminuat ca dimensiuni, cu cel puţin 5 hectare, pentru că nişte şmecheri /învârtiţi/ parveniţi şi-au dorit neapărat să-şi înalte taman acolo viloaiele de neamuri proaste. Oricum, au mai rămas vreo sută de hectare şi speranţa este să nu se mai fure din ele. Pe locul doi se situează Grădina Copou, cu o suprafaţă de aproape zece hectare, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea (când avea cu aproape zece hectare mai mult!), iar pe 3 – Parcul Expoziţiei, de circa 5 hectare, amenajat în urmă cu aproape un secol, mai precis în 1923, ca urmare a re-unirii cu Basarabia şi Bucovina şi cu intenţia de a realiza un spaţiu care să permită cunoaşterea potenţialului acestor provincii, dar şi strîngerea legăturilor economice cu acestea, drept care primul eveniment organizat a fost „Expoziţia agricolă, viticolă şi de industrie casnică a Moldovei întregite”. În 2014, planul municipalităţii era de a elimina din acest parc circa 300 de copaci, drept care s-a dispus marcarea lor silvică. Protestul populaţiei a dus la eşecul acestui ruşinos şi aberant proiect, evitându-se tragedia care s-a întâmplat cu teii de pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi din alte zone. Dar aventurile din acest parc nu s-au terminat: la intrarea din partea sa de sus, au fost amenajate vreo 3 ţarcuri pentru câini. În mod sigur, pentru odorizarea cât mai plăcută a zonei! Când am trecut eu, acestea erau goale; în schimb, în imediata apropiere, pe grătare sfârâiau cărnuri, despre a căror provenienţă m-am întrebat...Aşteptăm, cu emoţie (olfactivă) extinderea iniţiativei în toate parcurile ieşene.

Revenind, edilii ieşeni ar trebui să aibă în plan şi parcuri mari în alte zone ale Iaşului. Că blocuri avem destule, locuri de muncă de-ar fi!