De ce i-a tras Călin preşul Vioricăi? De tot!

  Dorian Obreja

Ţinând cont de originea unuia dintre personajele acestei istorii contemporane, „Mă tem de greci şi când fac daruri” – aceasta ar fi fost pilda de înţelepciune la care să fie foarte atenţi şi, mai ales, să o aplice social-democraţii la momentul formării unei alianţe – adică în 2014, când s-a constituit Uniunea Social-Democrată, formată din PSD, UNPR şi PC; cel din urmă a fuzionat, un an mai târziu, cu Partidul Liberal Reformator, născându-se, astfel, actualul ALDE.

De fapt, e destul de greu de stabilit, cu claritate, cine cui i-a făcut mai mare dar, PSD -ALDE, sau invers? E adevărat, cel de al doilea partid l-a ajutat pe cel dintâi să obţină majoritate parlamentară, dar şi primul pe cel secund să intre la guvernare cu câteva portofolii şi să nu-şi roadă coatele pe băncile opoziţiei, ba, chiar mai rău, să rămână „fără coledzi”, adică în afara legislativului, perspectivă de loc imposibilă, dacă ne gândim că, la alegerile din 2016, liberal-democraţii obţinuseră oleacă peste 6 la sută, dar la cele din acest an, procentul scăzuse la 4!

În fine, pagini de iustorie. Dacă ajungem la zi, ce consemnăm?

Fix în urmă cu o săptămână, conducerea ALDE a decis ieşirea de la guvernare - plus renunţarea de către Călin Popescu-Tăriceanu la ideea de a candida la prezidenţiale, precum şi la funcţiia de preşedinte al Senatului.

Să se fi certat Dăncilă cu Tăriceanu pe chestiuni ideologice, pe marginea unor probleme privind prosperitatea poporului? Da de unde! Lupta a fost, ca de obicei la politicieni, şi cu precădere la cei mioritici, pentru ciolan. Pardon: colan! Puţini ştiu că, printre altele, cel care ajunge preşedintele României devine, automat, şi capul Ordinului Naţional „Steaua României”, calitate în care deţinătorului funcţiei i se atribuie, pe perioada mandatului, Colanul ordinului cu pricina, pe care âl poartă la ocazii festive, precum şi la ceremoniile de înmânare a distincţiei.

Cel mai lovit, în urma deciziei ALDE părea, la prima vedere, Tăriceanu, care, de unde, în urmă cu câteva luni, se visa bântuind prin Cotroceni, precum şi în vizite la cei de-o seamă cu el, precum Trump, Putin, Xi Jinping etc., acum rămâne şi fără şefia primei camere a legislativului şi s-ar putea să-şi piardă şi partidul – dacă nu-l va pierde partidul pe el...

În realitate, daunele cele mai serioase e aproape cert că le va înregistra Viorica Dăncilă. După o ascensiune neaşteptată şi spectaculoasă, ar putea împărtăşi soarta cometelor. Cotroceniul rămâne un obiectiv de neatins (în cele mai recente sondaje, V.D. ocupă abia locul 5); dacă executivul pe care îl conduce va pica în urma unei moţiuni de cenzură (fapt previzibil, ţinând cont că, acum, PSD e în minoritate, şi exodul din el ar putea continua), ea va pierde şi a patra poziţie în stat, plus, căci perdanţii sunt pedepsiţi până la capăt, şefia partidului.

Astăzi chiar, în urma unei prevăzute întâlniri între Johannis şi Dăncilă, lucrurile s-ar putea clarifica. Am putea asista, nu peste multă vreme, la schimbarea celor aflaţi la putere. Problema de fond este însă că, aşa cum se ştie, schimbarea stăpânilor (când aceştia sunt toţi cam la fel) constituie doar bucuria nebunilor...