De ce România şi Bulgaria constituie „pachetul codaşelor”

 Dorian OBREJA

 

La prima vedere, afirmaţia din titlul de mai sus ar putea să pară ofensatoare pentru cele două state. Numai că, dacă este să ne ghidăm după realităţi – şi suntem obligaţi să procedăm astfel -, există o mulţime de argumente în favoarea afirmaţiei, în istoria ultimelor două decenii sau la zi.

Braţ la braţ, ţara noastră şi cu cea vecină au intrat la urmă atât în Uniunea Europeană, cât şi în NATO, şi, tot braţ la braţ, continuă să rămână pe dinafară atât în ceea ce priveşte Spaţiul Schengen, cât şi zona euro.

Mă rog, să zicem că asta ţine de trecut. Numai că tradiţia nefastă începută atunci a continuat şi s-a consolidat. E suficient să parcurgem titluri din presa romînească apărute în ultimii zece ani – titluri care sintetizează informaţii de toată credibilitatea, provenite de la instituţii europene -, pentru a afla că: „România şi Bulgaria sunt codaşele Europei la PIB pe cap de locuitor”; „România şi Bulgaria aveau anul trecut (2017, n.m.,D.O.) cele mai slabe sisteme feroviare din Europa”; „România şi Bulgaria se situau anul trecut (tot 2017) pe ultimele locuri în ceea ce priveşte productivitatea resurselor”; „România şi Bulgaria, codaşe la atragerea de investiţii străine”; „România şi Bulgaria, codaşe la standardul de viaţă”; „PIB pe cap de locuitor în România şi Bulgaria se regăseşte cu 50 la sută sub media UE”; „România şi Bulgaria – codaşe la siguranţa rutieră în 2016”; „România şi Bulgaria (de această dată, în fine, şi Grecia !) – codaşele Europei privind societatea digitală”; „ România şi Bulgaria cheltuiesc cele mai mici sume pe cap de locuitor pentru sănătate”.

Singurul domeniu în care se înregistrează diferenţe este cel al turismului, în care „Bulgaria spală pe jos cu România”, numărul turiştilor străini atraşi de cea dintâi fiind de 160 de ori mai mare.

Dacă e să ne îndreptăm privirea către presa străină, putem regăsi aceleaşi informaţii, plus, de exemplu, un soi de predicţie menită a pune pe gânduri - dar, mai ales, în acţiona pentru ieşirea din această ipostază politicienii din cele două ţări: „România şi Bulgaria...se pare că vor rămâne „copiii-problemă” ai UE”, emiţându-se chiar concluzia că „România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană mult prea devreme”. Că această aderare a fost grăbită nu diu drag prea marea faţă de cele două state, ci din interesele unor ţări din Vest, care aveau nevoie urgentă de noi pieţe de desfacere a produselor, pe de o parte, şi de mână de lucru ieftină, dacă se poate chiar „la negru”, este o altă poveste, pentru altă dată.

Tratarea la pachet a României şi Bulgariei este însă de dată mult mai veche, şi se pare că avea/are la bază anumite considerente şi planuri. În secolul al XIX-lea, atât România, cât şi Bulgaria fuseseră cadorisite cu prinţi „neaoşi” get-beget, Carol de Hohenzolern-Sigmaringen, respectiv Alexandru von Battenberg. Dar lucrurile erau cât pe ce să nu se oprească aici : în 1886, s-a născut şi a fost propus un proiect care consta în unirea României cu Bulgaria, ce ar fi putut să se materializeze, ideea fiind agreată de Germania, Austria şi alte state din Vest, dar respinsă categoric de către Rusia şi Turcia.

Proiectul a fost abandonat un an mai târziu, dar, într-un anume fel, „cuplarea” celor două ţări continuă şi astăzi...