De la victoria lui Pirus, la pacea lui Victor

N-a trecut nici o săptămână de când constatam, pendulând între haz de necaz şi amărăciune, că premierul l-a „plagiat” pe preşedinte, ajungând în incomoda şi de loc onorabila poziţie de a fi suspendat - în principal, între dorinţa sa de a rămâne la putere şi speranţele tuturor celor care l-au ajutat să ajungă aici – că lucrurile s-au înrăutăţit şi mai tare. Predicţia făcută atunci s-a îndeplinit în întregime, în fruntea unuia dintre parchete fiind propusă o persoană contestată, cu un timp în urmă, chiar de către desemnatorul ei, recte premierul!

Încercând să-şi justifice acţiunea, Victor Ponta pare a merge pe aceeaşi cale, a plagierii preşedintelui, cu referire exactă la spusa acestuia, conform căreia „numai boul e consecvent”.Premierul pretinde că, procedând astfel, a făcut servicii inestimabile României, căreia i-a oferit pacea internă – măcar pe domeniul controverselor şi scandalurilor privind justiţia -, precum şi liniştea dinspre cancelariile puterilor euro-atlantice (ale căror ambasade la Bucureşti s-au şi grăbit să aplaude mişcarea).

Înainte de a merge mai departe, e necesar un salt în timp. În urmă cu vreo 18 secole, Pirus, rege al Epirului, a fost chemat, la un moment dat, să dea ajutor armat în lupta împotriva expansiunii romanilor. A învins în două bătălii, dintre care în cea din urmă cu pierderi atât de mari în rândul oştirii sale, încât regele a fost silit să constate: „Încă o victorie ca aceasta şi suntem înfrânţi!”.

Bun, să încercăm a fi de acord că, în lupta contra „traianilor”, Ponta a obţinut pacea. Şi? La ce ajută aceasta? Liniştea, în sine, nu încălzeşte pe nimeni şi nu ţine de foame nimănui. Tot în tentativa de justificare, premierul susţinea că una dintre urmările demersului său va consta în şansa ca România să se împrumute cu dobândă mică. Bine, şi? Să se împrumute pentru ce? Pentru a supravieţui de la o lună la alta în plata salariilor, pensiilor şi a datoriilor făcute anterior? Bună afacere, genială gândire!

De când s-a instalat la guvernare – iată că în curând se împlineşte anul – era necesar ca Victor Ponta să aibă doar priorităţi în zona economică. Trebuia crescut nivelul strângerii de taxe şi impozite, trebuia crescut nivelul absorbţiei fondurilor europene, trebuiau făcute şi atrase investiţii. Din nefericire, nimic din toate acestea nu s-a întîmplat. În fapt, priorităţile sale au constat în cu totul alte chestiuni, precum regionalizarea, modificarea Constituţiei, numirea şefilor la parchete, semnarea unui pact de concubinaj între dânsul şi locatarul de la Cotroceni, şi, mai presus de toate, încercarea de a stabili un nou record –măcar european, dacă nu mondial – la numărul de apariţii/intervenţii televizate, activitatea sa din ultimul domeniu fiind de natură a-l face să binemerite supranumele de „telepremier”.

Pierderea vremii pe parcursul unui an de mandat constituie, din păcate, premise pentru îngrijorări majore în legătură cu ce se va întâmpla în viitorii patru. În mod previzibil, se va risipi timp preţios în momente electorale - urmează patru rânduri de alegeri, ca şi cu regionalizarea (care va reuşi doar să adauge noi structuri birocratico-parazitare la cele şi aşa prea multe din prezent), şi modificarea Legii fundamentale, ce va fi făcută după sfântul şi verificatul principiu caragialesc – „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic”.