Des-cântarea Americii

 

Dorian OBREJA

Prin America, în rândurile de faţă, se înţelege entitatea cunoscută sub numele de S.U.A.

America nu este cea fabricată la Hollywood, ci aceea prezentă la televizor în episoade precum 11 septembrie 2011 şi 6 ianuarie 2021.

La primul eveniment menţionat, desfăşurat într-un interval de două ore, reacţia a fost lentă, pentru că, printre altele, locatarul numărul 1 de la Casa Albă, aflat la o întâlnire cu elevi, nu voia să tulbure/întrerupă manifestarea!

La cel de al doilea eveniment, reacţia a fost şi mai lentă, fiind necesare aproape 24 de ore până la reintrarea lucrurilor în normal.

Desigur, faţă de cele întîmplate în septembrie 2011, am manifestat empatie şi compasiune. Dar nu am ajuns să scriu, precum un coleg de breaslă, o adevărată odă, intitulată „Cântarea Americii”, pe parcurusul căreia erau extrem de lăudate calităţi ale americanilor, precum solidaritatea, patriotismul, punerea libertăţii mai presus de orice altceva...Mă întreb ce ar scrie, acum, acelaşi personaj?

La Hollywood, aşa cum spuneam, s-a fabricat o imagine falsă a Americii. Care, în plan extern, a cam plecat cu coada între picioare dintr-o parte a Coreii şi din Vietnam şi nu a liniştit lucrurile în Afganistan (unde, pe lângă altele a crescut mult producţia de droguri) sau Irak. Şi care, în plan intern, are o mulţime de probleme. Studii recente arată că aproape jumătate dintre americani nu reuşesc să îşi plătească nevoile de bază, precum alimentele sau utilităţile, că peste 20 de milioane (circa 7 la sută din populaţie) sunt „cei mai săraci dintre săraci”, adică veniturile lor ajung la cel mult 50 la sută din pragul oficial al sărăciei, că peste 32 de milioane nu au asigurare de sănătate. La celălalt pol, dar legat strîns de acesta, America ocupă primul loc în lume după numărul de deţinuţi (peste 2 milioane, ceea ce înseamnă aproape 1 la sută), dar se remarcă şi prin creşterea accentuată a infracţionalităţii, în special a violenţei armate (aceeaşi ţară e pe primul loc privind numărul posesorilor de arme de foc); după al doilea război mondial, rata criminalităţii a crescut constant. Încă un lucru important: datoria externă a Americii a depăşit pragul de 26 trilioane de dolari, doar cea publică din 2020 echivalând cu PIB-ul ţării pe acelaşi an...

Cred că avem de a face, ca să folosesc o expresie des întâlnită, cu un colos cu picioare şi mâini de lut. Iar dacă, precum în ultimii patru ani, acest gigant este dotat cu un creier aparţinând pe jumătate unui clovn, pe jumătate unui Chucky (păpuşa ucigaşă dintr-o cunoscută serie de filme horror), rezultatul nu poate fi decât pe măsură.

Ştirea zilei de ieri se referea la...azi, când era dată ca posibilă iniţierea unei noi proceduri de destituire (a doua) a lui Trump, caracterizat, de către şefa Camerei Reprezentanţilor, drept „nebun, dezechilibrat şi periculos”, de unde şi concluzia: „trebuie să plece”! Dacă se va iniţia procedura, înseamnă că politicienii au înţeles că trebuie să facă ordine, mai întâi, în propria curte, înainte de a fi un „jandarm mondial”. Dacă nu, se va ascunde gunoiul sub preş, pentru ca ţara să rămână fardată. Astăzi, America nu trebuie cântată, ci des-cântată. Dar nu de şamani precum cei participanţi la asediul de pe Capitol Hill!