Deutschland uber alles wieder?

 Dorian OBREJA 

Parcurgând pagini din istoria unui cântec, aflăm lucruri cât se poate de pilduitoare, pe de o parte, iar pe de alta, argumente pentru construirea unui titlu precum cel  de mai sus, care înseamnă, în limba noastră, „Germania mai presus de toate, din nou?”.

La 1841, August von Fallersleben scria versurile a ceea ce urma să devină imnul naţional al Germaniei – „Cântecul germanilor”, pe melodia compusă de către Franz Joseph Haydn  Cântecul acesta e, în general, cunoscut pentru primul său vers –„Deutschland, Deutschland uber alles”. În urmă cu un secol, partidele ajunse la putere au impus reinterpretarea primului vers în sensul „Germania ar trebui să conducă toată lumea”. Ce a urmat ca încercare de materializare a acestui îndemn, între anii 1939 şi 1945, este cunoscut sub numele de cel de al doilea război mondial, care a dus la între 50 şi 85 milioane decese (mai mult decât orice alt conflict din istoria omenirii). Izbucnirea războiului ca şi mare parte din numărul de victime menţionat pot fi socotite a fi avut drept autori politicieni din Germania. Aşa ceva nu s-ar fi întâmplat, cu siguranţă, dacă ţara amintită ar fi fost obligată să respecte condiţiile impuse prin Tratatul de la Versailles, din 1919, prin care statul german era considerat responsabil pentru primul război mondial...În 1949, la constituirea Republicii Federale Germania, conotaţiile din vechiul imn au dus la interzicerea lui. Ce a durat...trei ani, până când a devenit din nou imn naţional, cântându-se doar a treia strofă din el; în 1991, după reunificarea Germaniei, s-a decis ca această a treia strofă să fie imnul ţării...

Închei călătoria în istorie şi istoria muzicii, pentru a menţiona titlul unei ştiri de săptămâna trecută, care mi-a atras atenţia şi m-a pus pe gânduri: „Germania va avea cea mai mare armată convenţională din Europa”!!!. Afirmaţia aparţine cancelarului german Olaf Scholz şi a fost făcută într-un moment strategic, adică după summitul G7 (din Bavaria, Germania...) şi înaintea celui al NATO, de la Madrid. Pentru atenuarea şocului s-a precizat că această armată va fi în cadrul NATO şi că decizia a urmat „invaziei ruse în Ucraina”  De amintit că, după începerea conflictului menţionat, guvernul de la Berlin a anunţat crearea unui fond excepţional de 100 de miliarde de euro, cu scopul modernizării armatei germane, ale cărei echipamente sunt considerate, urmând ca să se cheltuie între 70 şi 80 miliarde de euro anual pentru apărare. Tot pentru liniştirea lumii, în general, şi a germanilor, în special, s-a subliniat că e vorba doar de „asigurarea apărării teritoriului şi îndeplinirea angajamentelor faţă de Alianţa Nord-Atlantică, prin realizarea obiectivului alocării în fiecare an a 2 la sută din PIB-ul naţional pentru apărare”. Din 1991, când avea o armată de 500.000 de soldaţi, Germania a redus-o până la aproape 200.000 în prezent.

Este de deplâns faptul că, în loc să se meargă spre pace şi cheltuirea a tot mai mulţi bani pentru bunăstarea cetăţenilor lor, asistăm la creşterea sumelor alocate înarmării şi sporirea tensiunilor posibil generatoare de noi conflicte. Şi de sperat că e vorba doar de apărare, nu de interese expansioniste sau ale fabricanţilor de armament!

Înainte de 24 februarie 2022, conducerea Federaţiei Ruse ar fi trebuit să ia în calcul urmări precum cea mai sus amintită, ca şi decizii luate la recentul summit NATO, unde Rusia a devenit, din partener strategic, o ameninţare directă, iar China – o provocare pentru valorile occidentale.