Două săbii în aceeaşi teacă

În USL mocneşte, de o bună bucată de vreme, un conflict despre care mulţi se întreabă ce-l mai opreşte să nu izbucnească. Săgeţi aruncate dintr-o tabără în alta, cuvinte cu subînţeles şi chiar atacuri la persoană, estompate ulterior de liderii PSD şi PNL prin declaraţii conciliante. Ultimul care a ieşit la rampă însă a fost chiar Crin Antonescu, acesta afirmând prin interviurile acordate presei centrale că, de fapt, PSD ar fi mult mai apropiat de Cotroceni decât pare la prima vedere, mai apropiat decât este PNL de PDL, de pildă. Atacurile reciproce au început, oarecum timid, odată cu împărţirea portofoliilor ministeriale, pentru a se accentua, zilele trecute, cu atacul frontal al pesedistului Niţă la intrarea în PNL a neamţului Iohannis. S-a speculat că venirea în partid a primarului Sibiului, susţinut cândva de ambele formaţiuni chiar pentru funcţia de premier, poate fi considerată o „asigurare de viaţă” pentru liberali, în cazul în care partenerii de guvernare vor avea curajul să-i arunce peste bordul guvernării. A urmat apoi intrarea în PNL a democrat-liberalului Stănişoară, care din prim-vicepreşedinte PDL va fi reşapat în vicepreşedinte liberal. Şi aici, discuţiile ar fi multe, iar partenerii de guvernare au speculat apetenţa liberalilor pentru traseiştii politici, culminând cu întrebarea retorică a lui Ilie Sârbu, care nu se vede în alianţă cu fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, spre exemplu. Nici dl Sârbu, dar nici Antonescu, nu mai spun nimic însă despre promisiunile făcute încă de la formarea USL şi, mai apoi, de la urcarea la cârma Guvernului după debarcarea Cabinetului Ungureanu, privind stoparea prin lege a migraţiei politice. Cel puţin în cazul parlamentarilor. Au trecut alegerile, se discută din nou despre o nouă lege electorală, însă migraţia a dispărut din discursurile liderilor USL. Vedem în schimb racolări dintre cele mai interesante, transferuri şi demisii din partide pe bandă rulantă, care te fac să te întrebi uneori dacă oamenii politici chiar mai au vreun Dumnezeu, ori partidele sunt doar o adunătură de oameni puşi pe căpătuială, în care nu se mai ţine cont de nimic, dacă în joc e interesul de a te menţine la putere.

Revenind însă la coabitare şi la legile ei nescrise, proba supremă pentru USL va fi anul viitor, când lupta pentru alegerile prezidenţiale va schimba, cu siguranţă, şi tonul negocierilor dintre cele două tabere. Deja, un prim test s-a consumat ieri, când Crin Antonescu, în calitatea sa de preşedinte al Senatului, i-a întors din nou spatele lui Traian Băsescu, la discursul rostit în Parlament. Singura diferenţă că în acest caz nu vorbim despre coabitare politică, ci instituţională. Nu ştim dacă a-l ignora pe şeful statului ţine de corectitudine politică sau de bun simţ. Putem doar să intuim însă că atitudinile de genul celor enunţate mai sus se vor înmulţi în perioada următoare, iar bifarea lor, în favoarea unei tabere sau alta, nu vor face decât să demonstreze încă o dată că PNL şi PSD sunt două săbii în aceeaşi teacă. Cât, dacă şi în ce condiţii vor mai rămâne împreună, rămâne de văzut.