După sărbători, potopul!

 Ştiu câţiva oameni care spun străinătăţii „acasă”, în principiu pentru că acolo s-au născut copiii lor, şi alţi câţiva pentru care străinătatea rămâne o simplă - dar lungă, ce-i drept! - „delegaţie”. Ştiu, de la... ştiri, că există şi o a treia categorie, aceea a cetăţenilor „legitimaţi” în România, care au umplut lumea cu fustele şi ghiulurile lor. Categorii care au în comun apartenenţa la „o ţară tristă, plină de umor”...
Anul 2013 s-a dus cu tot cu restricţiile privind accesul pe piaţa muncii. „În conformitate cu normele UE”, din 2014, românii şi bulgarii au aceleaşi drepturi ca ale altor cetăţeni din Uniunea Europeană de a munci în ţări precum: Marea Britanie, Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Malta, Olanda sau Spania. Schimbările de pe piaţa muncii au constituit subiectul acestor zile. Ecranele televizoarelor au fost acaparate, la „cumpăna dintre ani” de previziuni. Aproape că nu a mai avut nimeni chef de scheciurile lui Toma Caragiu!
„Invazia” însă nu s-a petrecut, din motive ce vor rămâne un mister pentru străinii care ne aşteptau, dar care sunt atât de limpezi pentru noi.
Nu ştiu cum este în cazul bulgarilor, dar sigur românii au „prostul” obicei de a se aduna acasă de sărbători, de a se întoarce de oriunde ar fi şi, uneori, cu orice preţ. Când acest lucru este realmente imposibil, găsesc metode de a-şi face simţită prezenţa: fac schimb de „pachete” - în decembrie, am senzaţia că producţia de panettone a Italiei, cea de ciocolată a Belgiei şi cea de măsline a Greciei au fost înstrăinate, într-un „barter” cu şorici, „căpşunică” şi cozonaci moldoveneşti... Apoi, există mijloacele de comunicare! Românii se conectează, de oriunde ar fi, primesc urători şi colindători pe „speaker”, participă la masa de Crăciun sau de Anul Nou, pe „Skype”. Şi tot sunt prezenţi, într-un fel sau altul acasă! Pentru că le este dor de „sărăcia” şi de rudele lor, de prieteni, de urături şi „Hăi-hăi”-uri, de „salata de boef”, făcută în mod deja „tradiţional” cu orice altceva în loc de carne de vită, de cozonacul cu ingrediente târguite de la magazinul din colţ, de „La nea' Nicu” sau de aiurea, le e dor până şi de plicul de mac sau de esenţa de rom după care îi trimitea gospodina casei în ultimul moment.
Ce va fi însă după sărbători, e deja altă poveste, aşa că britanicii – care se pare că au fost printre cei mai stresaţi de „invazie” – s-ar putea să se fi relaxat prea devreme. După „Sfântul Ion” - că pe la noi cam atât ţin sărbătorile! - va începe să se arate iarăşi, de după promisiunile de majorare a salariilor şi a pensiilor, „dracul gol”, pe care am încercat în zadar să-l alungăm cu pocnete din bice şi sunete de zurgălăi. Iar când măştile de la Anul Nou, depozitate la locul lor, în pod, încă nu vor fi fost de tot uitate, drumurile spre o viaţă mai bună vor fi deja reluate.