După sondaje, la Cotroceni va sta...

Dorian Obreja

...acelaşi personaj care lucrează şi astăzi acolo pentru binele poporului. Ca să-l imit pe liderul penelist când e în formă pe scena campaniei electorale – Klaaaaus Iohanniiiis!

Adevărul este că locatarul principal al palatului prezidenţial, mişcându-se aşa, mai langsam (încctişor, pe nemţeşte), nici nu apucase să-şi facă bagajele pentru eventualitatea plecării. Pe de altă parte, nici nu se hotărâse, dacă ar fi fost cazul să iasă din funcţie, în care dintre cele cinci case pe care le mai deţine, conform informaţiilor din presă (puţin, nu-i aşa, în comparaţie cu Tăriceanu, proprietar a şapte imobile pe numele său, plus două „înstrăinate” către soţie?), să se mute, mai ales că exista şi varianta instalării într-o locuinţă de serviciu, cu care statul cadoriseşte ex-preşedinţii, pentru a mai compensa ceva din pierderea postului (cu toate facilităţile...).

Lăsând gluma la o parte, trebuie remarcat că, în barometrele de măsurare a gradului de încredere şi a intenţiilor de vot, personajul principal al acestor rânduri a cam fost lider de la alegerea sa pentru primul mandat, în 2014, când obţinuse, în al doilea tur, 54,43 la sută.

După vreun an şi ceva, mai precis în primăvara lui 2016, Iohannis se situa în fruntea topului încrederii, cu 51,2 la sută, urmat fiind de Mugur Isărescu şi Dacian Cioloş.

Doar în 2017 s-a produs o mică sincopă: în toamna acelui an, gradul de încredere maxim – 50 la sută – era în Gabriela Firea, Iohannis înregistrând 41 de procente, iar Tăriceanu – 37 la sută.

Însă, în toamna lui 2018, s-a revenit la „normal”. În intenţiile de vot pentru prezidenţiale (indicator mai elocvent decât acela al încrederii...), locatarul de la Cotroceni avea 40 la sută, faţă de 29 la sută – Tăriceanu, şi 13 (număr cu ghinion!) – Dragnea.

În fine, în vara aceasta, cu peste trei luni înainte de alegeri, clasamentul era condus detaşat de acelaşi personaj, cu 45 la sută, pe locul doi consemnându-se o lovitură de...teatru – Mircea Diaconu, cu abia 16,6 la sută.

De remarcat că, în aceşti cinci ani, s-au „pierdut” pe drum”, din diverse motive, competitori care ar fi putut fi redutabili (ei în sine, sau prin susţinerea unor partide puternice) în noiembrie 2019, cu toate vulnerabilităţile lor, precum Isărescu, Cioloş, Firea, Dragnea, Tăriceanu, ajungându-se ca lupta pentru funcţia supremă să se desfăşoare între cel care deja o deţine (ceea ce, din start, îi conferă un oarece avantaj), şi politicieni din linia a doua sau chiar a treia, despre care nimeni nu ar fi presupus, în urmă cu doi ani, că vor ajunge să participe la asemenea competiţie, precum Viorica Dăncilă sau Dan Barna.

Cum nu prea văd posibilitatea unor surprize majore - de genul dezvăluiri-bombă sau întrebări încuietoare pe parcursul dezbaterilor în direct (dacă acestea vor avea loc!), nu mi-ar rămâne decât să reiau o formulă consacrată într-un anume domeniu, ce ţine de noroc: „rien ne va plus, les jeux sont faits”. Ceea ce, până la urmă, nu e decât o actualizare a celebrei expresii „alea jacta est”...Pardon, asta e în latină, să traducem repede în germană: „Die Wurfel werden geforen”...

PS Un sondaj de ultimă oră îl dă pe KWI favorit cu aproape 46 la sută.Mă întreb ce se s-ar întâmpla dacă, „din senin”, unul dintre principalii contracandidaţi s-ar retrage. Răspunsul e unul singur: nu e imposibil să avem doar un tur I!!!