Ejectaţi-i, de-s mişei!

 Dorian OBREJA

Titlul acestor rânduri este inspirat, evident, din acela al unor versuri aparţinând lui George Coşbuc, publicate postum, după ce trecut era în nefiinţă şi monarhul căruia poezia îi era dedicată - care, în opinia poetului, venise „la noi golan/ fără ţară, făr-un ban”, mesajul fiind mai mult decât transparent: „Cui nu-i place-aşa cum vrem/ Ducă-se la dracul”, la fel ca şi numele poeziei – „Spânzuraţi-l, de-i mişel”.

În fine, de atunci a trecut un secol, spiritele s-au mai calmat, pedeapsa capitală s-a anulat, iar problemele se tratează mai cu mănuşi, mai diplomatic. Singurul lucru care a rămas aproximativ la fel se referă la politicieni; dacă, în cazul de faţă, pot fi consideraţi mulţi dintre ei mişei, aceasta vine dintr-una din accepţiile termenului, anume cea mai elegantă, care spune că e vorba de „persoane care comit fapte reprobabile”. Cine vrea sau crede de cuviinţă alte accepţii, unele foarte dure, nu are decât să le caute – şi găsească – în dicţionare...

Printre spectacolele cele mai reprobabile – cu actori pe măsură – de pe scena politică băştinaşă se numără dezbaterea şi votarea bugetelor.

Începând cu cel al ţării. Care, în mod tradiţional, este aprobat de parlamentari, an de an, sub semnul sărbătorii Sfântului Aşteaptă. Deşi anul bugetar-financiar debutează pe 1 ianuarie, deci actul invocat ar trebui să fie votat cel târziu în decembrie, rare sunt cazurile de excepţie de la depăşirea cu mult a acestui termen - asta şi pentru că legea permite, dar şi pentru că alegerile legislative sunt fixate la finele anului, iar noul guvern doar n-o să meargă cu bugetul făcut de „duşmani”. Pentru 2021, nu nu în decembrie, nu în ianuarie, dar măcar pe 4 februarie trebuia votat, dar s-a mai întârziat „un pic”. Adică până la începutul lui martie!!! Asta pentru ca miniştrii să propună planuri de reformă, oficial, deşi unele voci acuză că întârzierea ar îngădui să se profite de o prevedere legală ce permite amânarea plăţii unor cheltuieli.

Verificându-se  adevărul zicerii că peştele de la cap se degradează, şi multe bugete locale au avut aceeaşi soartă. Iată doar două exemple.

Bugetul Capitalei nu a fost aprobat pe 28 aprilie, ci abia pe 7 mai. Veţi spune că din cauza odioasei opoziţii. Da’ de unde! Din pricina sinistrei coaliţii, în sânul căreia au fost disensiuni, neînţelegeri şi negocieri şi pentru bani, dar şi pentru delegarea dreptului de semnătură către un viceprimar.

În fosta capitală a Moldovei, adică Iaşi, situaţia a fost şi mai rea. Abia la a treia întâlnire a CLM, pe 12 mai, s-a votat bugetul, după ce se amânase pe 22 aprilie şi 10 mai. Iarăşi odioasa opoziţie? – veţi întreba. Nu, tot sinistra coaliţie...Iar a treia ooară s-a reuşit doar pentru că un membru al CLM, provenind din USR-PLUS, a „trădat” linia partidului (ceea ce, potrivit declaraţiilor, l-ar putea costa funcţia). Ce a însemnat amânarea? Imposibilitatea transferurilor dinspre bugetul statului, mii de salarii blocate (profesori şi alte categorii din domeniul public).

Situaţii precum cele descrise mai sus mi se par nu doar revoltătoare, ci ar trebui să aibă consecinţe. Nişte persoane au fost alese nu pentru a da prioritate intereselor de partid sau personale. Aşa încât ar trebui ejectate cele care îşi bat joc de bugete şi de multe alte probleme de interes general şi urgenţă maximă !