Gata cu epoca „bancherii greşesc, fraierii plătesc”?

Un raport aflat, în epoca noastră, sub o puternică lupă, este acela dintre guvernanţi, bancheri şi simplii cetăţeni. În mod normal şi firesc, cei dintâi ar trebui să slujească şi să apere, cu maximă şi permanentă prioritate, interesele celor din urmă. În realitate, însă, nu e deloc aşa. Ba chiar dimpotrivă!În mod pe cât de evident,pe atât de întristător şi revoltător, vârfurile primelor două categorii amintite s-au coalizat şi-şi urmăresc propriile interese.
Privesc şi meditez la o caricatură care mi-a căzut întâmplător sub ochi. La o masă, trei personaje, reprezentând bancherii, guvernanţii şi poporul. Pe masă, în faţa primului personaj, farfurii încărcate cu bunătăţi, iar în faţa celui de-al treilea – un singur platou, pe care se află un biet os, şi acela mic. În picioare, cel care figurează guvernul toarnă de băut bancherului, căci, nu-i aşa, o masă îmbelşugată trebuie bine udată. Reprezentantul poporului, de vreo trei-patru ori mai slab decât acela al bancherilor, priveşte cu jind şi înghite în sec...Îndeobşte, caricaturile au menirea şi darul de a ne face să zâmbim. Nu este, însă, cazul cu cea de faţă, care ne generează cu totul alte porniri. Desigur, asta cu condiţia să nu aparţinem primelor două categorii!
Dar să ne întoarcem de la caricaturi la realităţile care le inspiră. După cum se ştie, recent, în Cipru, a avut loc un cutremur financiar. Mai precis, unul bancar, instituţiile din acest domeniu ajungând la un pas de colaps. Metoda aplicată pentru a le salva de la dispariţie a fost una pe cât de simplă, pe atât de nedreaptă – pedepsirea celor fără nici o vină. S-a procedat la aşa-zisa naţionalizare a depozitelor populaţiei, ceea ce, tradus, înseamnă că depunerile mai mari de 100.000 de euro vor putea suferi pierderi de circa 30 la sută. Desigur, s-ar putea spune că, de, ăia cu asemenea depozite sunt deţinătorii unor bani în multe situaţii negri şi că au de unde da. Însă asta e o altă discuţie. Nu văd, cu nici un preţ, motivul pentru care deponenţii, indiferent cine ar fi ei şi care ar fi provenienţa fondurilor, ar trebui să deconteze greşelile bancherilor. Căci, în mod cert, e vorba de un management deficitar, de o proastă gestionare.
O altă replică la situaţia descrisă mai sus ar fi: ei, şi? Ce treabă avem noi cu ce se întâmplă în Cipru, câţi dintre români şi-au ascuns banii acolo?Lucrurile nu stau chiar aşa şi n-avem deloc motive de linişte!
Miniştrii de finanţe din ţările UE clocesc o nouă lege, care e prevăzută a fi aplicată din 2015, referitoare la „redresarea şi rezoluţia băncilor”. Potrivit unor surse bine informate, se ia în calcul un proiect ce prevede că, dacă o bancă intră în dificultate, vor fi afectate inclusiv depozitele, urmând ca deponenţii să sufere şi ei pierderi, precum acţionarii. Cum s-ar zice, Ciprul a reprezentat doar un test. Încă şi mai pe înţeles, cum explică un reputat specialist în finanţe, avem de a face cu o confiscare!Şi asta, afirmă acelaşi specialist, pentru a încerca o compensare a urmărilor unei deficitare supravegheri exercitate de către băncile centrale şi a unei aiuristice integrări financiare în UE.
Numai că asemenea măsuri s-ar putea întoarce împotriva iniţiatorilor. În atari circumstanţe, sunt de prevăzut zile negre pentru bancheri. Fraierii nu vor mai avea chef să le plătească greşelile. Ca urmare, vor creşte, exponenţial, vânzările de seifuri, puşculiţe şi...ciorapi, în care oamenii vor prefera să-şi pună banii la adăpost.