Iaşi: capitala culturii – nu, capitala crimei – da?

  Dorian OBREJA

 

Nu revin/insist asupra subiectului reprezentat de către prima parte a titlului acestor rânduri, întrucât nici nu vreau să redeschid răni încă proaspete şi profunde, dar sunt şi convins că lecţia unui dublu eşec nu a fost însuşită şi şansele ca acesta să nu se repete în viitor sunt minime.

Dar al doilea subiect trebuie discutat, ca să nu mai subliniez că trebuie întreprinse acţiuni de urgenţă, amploare şi permanenţă pentru diminuarea fenomenului, dacă nu pentru dispariţia sa (lucru greu de crezut şi înfăptuit).

Până în urmă cu aproape trei decenii, Iaşul stătea bine pe harta infracţionalităţii. După datele publicate de presă, rata acesteia era de 368 la 100.000 locuitori. Uluitor de repede (dar explicabil, din punct de vedere sociologic, cu trimitere la condiţiile economice, nivelul de trai etc.), aceasta a atins cote foarte înalte: în 2015, ea era de 2.161 la 100.000 locuitori.

Şi, pe vremea aceea, încă situaţia era „bună”, media afirmând, pe baza cifrelor şi statisticilor date publicităţii de poliţie, că „Iaşul nu este un oraş violent, procentul crimelor sau tentativelor de omor fiind redus, ilegalităţile mărunte fiind grosul infracţiunilor”.

Iată, însă, că, din păcate, peisajul s-a schimbat, în mod alarmant. În 2018, Iaşul a ajuns, la nivel naţional, pe primul loc, la numărul infracţiunilor de omor, surclasând chiar şi Bucureştiul (cu o populaţie de 6-7 ori mai mare)! În anul menţionat, s-au înregistrat 24 de infracţiuni de omor, 13 tentative de omor, şi 5 lovituri cauzatoare de moarte.

Potrivit oficialilor din poliţie, principalele motive constă în numărul mare al populaţiei (de amintit că Iaşul a ajuns pe locul 2, după Capitală), şi consumul de băuturi alcoolice.

În privinţa primului motiv invocat, nu e nimic de făcut, doar nu o să se declare Iaşul „oraş închis”; ba chiar este de aşteptat ca, în perioada următoare, creşterea numărului de locuitori să se accelereze (nu datorită natalităţii, ci prin „importuri”).

Al doilea motiv este mai complex. Un raport OMS de acum câţiva ani şi aşa clasifica românii printre cei mai mari consumatori de alcool din lume (pe locul 5); iar după criza din 2010, moldovenii – deci şi ieşenii – şi-au sporit consumul cu 20 la sută! Nu întâmplător, anul trecut, şi medicii ieşeni au tras un semnal de alarmă, afirmând că situaţia consumului de alcool în zonă este îngrijorătoare.

Dacă e să fie tăiat răul de la rădăcină, atunci specialiştii în domeniu susţin că s-ar putea reduce consumul de alcool şi efectele acestuia prin măsuri instructiv-educative, dar mai ales social-economice (printre care reducerea producţiei de băuturi, limitarea sau eliminarea producţiei ilicite, scumpirea, interzicerea publicităţii, reducerea drastică a numărului de localuri care vând în exclusivitate băuturi alcoolice.

Soluţii, aşadar, există. Numai că, din nefericire, nu are cine să le aplice. Din pricina indiferenţei şi a corupţiei, dar şi a complicităţii statului, care câştigă sume uriaşe din vânzarea alcoolului. Astfel încât ne putem aştepta la creşterea criminalităţii.