Iaşul – o mână de îmbogăţiţi şi o sumedenie de săraci (I)

  Dorian OBREJA

 

Cu siguranţă că aceste rânduri ar trebui aşezate sub semnul unui citat din Bertold Brecht, anume „săracul priveşte bogatul zicând posac/ dacă aş fi bogat, ai fi tu sărac”...

Poate nici într-o altă parte a Romîniei nu e mai mare nu decalajul, ci adevărata prăpastie între îmbogăţiţi şi săraci ca la Iaşi. E important de notat că inegalitatea duce la apariţia unor efecte negative pe multiple planuri, precum reducerea mobilităţii sociale şi frânarea procesului de dezvoltare economică.

Până la ajunge pe malurile Bahluiului, să ne referim, chiar şi pe fugă, la situaţia din ţara noastră; să notăm că, potrivit unor date făcute publice de către instituţii ale Uniunii Europene, „inegalităţile din România sunt la cel mai înalt nivel de la intrarea acesteia în UE”, sau, altfel spus, bogaţii devin tot mai bogaţi, iar săracii – tot mai săraci. Concret, cei mai bogaţi 20 la sută dintre români câştigă de 8 ori mai mult decât cei mai săraci 20 la sută dintre conaţionalii lor.

Întorcându-ne la Iaşi, de consemnat că acesta (de fapt, populaţia lui) este de patru ori mai sărac faţă de Bucureşti, dacă luăm în calcul indicatorul PIB pe cap de locuitor: în Capitală, de aproape 23.000 euro, la noi – de abia 6.257 euro. Ca şi cum acest decalaj nu ar fi de ajuns, în loc să se întrevadă perspective de reducere a lui, sunt mai degrabă semne de augmentare, atâta vreme cât creşterea economică înregistrată pe meleagurile ieşene a fost de doar 5,5 la sută, în comparaţie cu Maramureş sau Cluj, unde au fost de 6,2 şi 6 la sută.

Rămânând la PIB pe cap de locuitor, Comisia Naţională de Prognoză estimează că acesta urmează să ajungă, în judeţul nostru, la 8.353 euro în 2019 şi 8.989 euro în 2020. Deci cu între 2.000 şi 4.000 de euro mai puţin decât înregistrează, acum, judeţe precum Constanţa, Timiş, Prahova, Braşov sau Ilfov!!! Adică viitorul nostru va fi mai sărac decât prezentul altor judeţe, ceea ce e dramatic pentru noi şi ruşinos pentru politicienii perindaţi la conducerea unităţilor administrativ-teritoriale din zonă, dar şi a parlamentarilor şi altor politicieni care o reprezintă, neimplicaţi mult mai intens în atragerea de investitori şi realizarea unor obiective de interes major.

E necesar să încadrăm Iaşul, la acest capitol, în contextul naţional (despre care datele arată că patru români din zece sunt fie săraci, fie să ajungă săraci), dar şi al Moldovei (regiune aflată pe locul doi în topul neonorant al sărăciei, cu un procent de de 48,9 la sută de populaţia săracă sau situată în proximitatea sărăciei).

Sărăcia poate figura pe blazonul judeţului şi la alte capitole. De exemplu, aici există comuna considerată cea mai săracă din Uniunea Europeană – Lungani; tot aici, un italian venit bogat pentru a investi într-o afacere, a fost tras pe sfoară şi a rămas sărac lipit pământului...românesc; aici trăia (nu se ştie dacă încă o mai face...) un cuplu de doi bătrâni, din două pensii – una de 520 lei, iar alta, dramatic, de doar 39 lei!; în fine, presa centrală titra „culmea sărăciei la Iaşi”, apropo de renunţarea la bilete gratuite pentru unul dintre meciurile de fotbal ale echipei locale...

Generalizând, obiectiv, spusele unui parlamentar din zonă, am putea afirma că „ieşenii sunt condamnaţi la sărăcie de către politicieni”. Cât despre bogaţi, vom vorbi mâine...