Iaşul merită fericire extinsă

 Dorian Obreja

Este Iaşul un oraş tânăr, cu locuitori fericiţi ? Mai înainte de a răspunde cu da sau nu, e ceva cale de străbătut. În primul rând, ar fi necesar să aflăm răspunsurile la alte întrebări. Se poate face aceasta, navigând pe internet şi oprindu-ne la un recent articol, intitulat „Unde e mai bine să trăiești: București, Cluj, Timișoara sau Iași», în cuprinsul căruia vom afla – şi cu ajutorul unor hărţi explicite – că pentru formularea unei concluzii pot fi luaţi în calcul mulţi indicatori, începând de la cei cu care operează Banca Mondială (venitul naţional brut pe cap de locuitor), şi continuând cu vitalitatea, calitatea educaţiei, nivelul zgomotului, calitatea aerului, spaţiile verzi şi parcurile, curăţenia. După cum remarcă şi autorul articolului, răspunsurile depind de persoanele întrebate; în mod firesc, ar trebui ca un om să locuiască, să zicem, câte un an în fiecare dintre oraşele amintite, pentru a putea face comparaţie şi a trage o concluzie obiectivă.

De regulă, fie înaintea unor perioade electorale, fie la încheierea unui ciclu (ce poate fi şi de un singur an), se întreprind sondaje. Nici perioada actuală nu face excepţie şi iată ce putem afla.

În ciuda vechimii sale, Iaşul poate fi considerat un oraş tânăr, atâta vreme cât vârsta medie a locuitorilor săi se situează sub 40 de ani. Două sunt explicaţiile:1. oraşul este unul cu multe şi de tradiţie universităţi, ceea ce atrage ca un magnet; 2. numărul locurilor de muncă oferite proaspeţilor absolvenţi e mare, ceea ce vine să amplifice şi permanentizeze magnetismul. De notat că aproape două treimi din locurile de muncă din municipiu sunt ocupate de către tineri. Ca şi cum aceste două veşti bune nu ar fi de ajuns, din alte studii aflăm că Iaşul se situează pe primul loc în rândul oraşelor cu cei mai fericiţi tineri!

De unde fericirea? Simplu, din faptul că oraşul dă semne de prosperitate, siguranţă, atractivitate (inclusiv prin costurile unei locuinţe, de cumpărat sau închiriat), ceea ce îi determină şi motivează pe tineri să rămână aici, să-şi realizeze o carieră şi să-şi întemeieze o familie.

Dar, logic, jurnalistic şi omeneşte, nu ne putem limita în abordarea situaţiei doar la segmentul tânăr al populaţiei şi nici doar la motivele acestuia de fericire. Totdeauna, întregul contrează mai mult decât o parte a lui, oricât de mare ar fi aceea.

Dacă mergem la alte sondaje şi alţi indicatori avuţi în vedere, constatăm că judeţul Iaşi se situează abia pe locul cinci în ţară în privinţa salariului mediu, fiind devansat de Bucureşti, Cluj, Timiş şi Sibiu.

Din realităţi de acest gen decurg şi dorinţele ieşenilor chestionaţi de către firmele de sondare a opiniei publice. Aici am ceva rezerve faţă de rezultatele înregistrate. A considera cel mai important proiect al Iaşului viitorul Insitut Regional de Boli Cardiovasculare, a plasa pe ultimul loc autostrada ce să lege oraşul de Ardeal şi centura ocolitoare, mi se pare cel puţin curios, sau exprimând o viziune paralelă cu viaţa reală. Situaţia e aceeaşi şi privind percepţia priorităţii proiectelor în municipiu: unde apar abia pe locurile 3,5 şi 6 chestiuni de maximă urgenţă precum parcările, infrastructura rutieră şi asfaltarea străzilor.

Fericirea ieşenilor – metaforică sau materială – depinde, până la urmă, de realismul decidenţilor din administraţie. Cum cei din prezent – tot conform sondajelor – au şanse maxime să câştige şi peste 2 ani, rămâne doar să-şi sporească gradul de implicare!