Importăm viagra sau folosim năpraznicul?

În România, nici nu trebuie să ieşi din casă sau să deschizi televizorul pentru a te apuca amocul. E destul să dai drumul la radio, sau, prin intermediul calculatorului/tabletei/mobilului, să afli cursul valutar. Cel de la ora scrierii acestor rânduri (dea Domnul ca atunci când le citiţi să nu fie depăşite!) era, raportat la euro, de 4,6536. Iar când mai auzi că unii specialişti în domeniu progonozează, pentru 2018, un 4,7, te cuprinde jalea: 1. pentru că aceiaşi specialişti spuseseră că anul acesta se va înregistra un maxim de 4,62! 2. pentru că familia ta are una sau chiar mai multe rate în euro 3. deoarece, chiar neavând asemenea rate, creşterea cursului euro se va regăsi, de îndată şi la cote mai mari decât ar fi normal, în creşterea preţurilor la mai toate produsele & utilităţile...
Ca de fiecare dată. pisica e pasată de la unii la alţii (dar ramîne moartă în curtea noastră): Guvernul arată cu degetul către bănci – reamintesc, premierul nu a exclus „o răzbunare a sistemului bancar”, după ce el criticase băncile pentru că înregistrează profit zero sau pierderi în ţara noastră, şi a susţinut că BNR trebuia să intervină în privinţa cursului valutar şi nu a făcut-o; BNR contra-atacă, prin matusalemicul consilier personal al bătutului-în-cuie guvernator general, care a declarat, doct, dar, mai degrabă, sibilinic, că „dacă se răzbună cineva în acest moment, se răzbună cărţile de economie”, adăugând, absolut „liniştitor”, că „acum suntem în contact cu lumea, iar toate categoriile de preţuri sunt libere, aşa spune Constituţia României, avem preţuri libere şi la bani şi la mărfuri”.
După asemenea schimb de replici aiuritoare, nu-ţi vine decât să ieşi în stradă şi să strigi „Trăiască libertatea!”, mulţumind partidului şi statului, pardon, executivului şi băncii centrale pentru felul în care o ducem. Adică de pe o zi pe alta, dar cu piepturile cât pe ce să plesnească de mândria că ţara noastră înregistrează, estimp, o creştere economică aproape inimaginabilă, de peste 6 la sută. Chinezii sunt deja foarte îngrijoraţi, ne simt răsuflarea în ceafă, ei având prevăzută, pentru acest an, o creştere de 6,5 la sută; cât despre europeni, dânşii ne privesc cu respect şi invidie, România înregistrând, în trimestrul al treilea din 2017, cea mai mare creştere economică între statele membre UE. Acuma să nu mă întrebaţi unde se duc banii rezultaţi în urma acestei creşteri, contabilizată deocamdată statistic, că asta e o altă discuţie, pentru altă dată.
De fapt, nici pentru ieşirea în stradă parcă nu mai este suficientă energie. În România, la ora actuală, starea generală este una de neputinţă. Cu diferenţa, extrem de notabilă, că neputinţa autorităţilor este una voită, bine scenarizată, regizată şi dirijată, în vreme ce aceea a simplilor cetăţeni este una nevoită, şi tocmai de aceea peste măsură de greu de suportat.
Neputinţa se mai cheamă şi impotenţă. Şi s-ar putea trata, în ceea ce priveşte politicienii şi autorităţile, cu produse importate, de la viagra, la iarba-ţapului şi gingseng. Românilor de rând le rămne varianta tratamentului naturist, cu plante autohtone, de la brânca-ursului şi schinduf, la colţii-babei, năpraznic şi, scuzaţi expresia, sculătoare. Doar dacă ne-am scula cu toţii, puterea ar fi nevoită să ne asculte şi slujească!