La „trei roze”, situaţia nu e deloc roz, la „săgeata albastră” – prea mult roşu

 

Dorian OBREJA

Ce mai aflăm de pe scena politică, parcurgând presa? De exemplu, că, în judeţul Iaşi, 14 primari au trecut de la un partid la altul (10 de la PSD la PNL, 4 viceversa). În judeţul Timiş, lucrurile parcă erau mai liniştite, doar 5 primari ex-PSD regăsindu-se drept candidaţi ai liberalilor la apropiatele (teoretic) alegeri locale. În acelaşi ultim judeţ amintit, liderul local al PNL, profesor universitar, făcea o afirmaţie absolut stupefiantă, susţinând că „migraţia politică face parte din joc, câtă vreme nu schimbă legea”. Despre etică, morală, deontologie, consecvenţă, ideologie, doctrină – niciun cuvânt!

De fapt, aici e cheia problemei: politicienii au făcut în aşa fel legea, încât să le permită traseismul. Criticat vehement (dar fără niciun efect) de către eminenţa cenuşie a liberalilor, aflată la Cotroceni, şi, mai mult decât atât, dezavuat de liderul oficial al PNL, care, în februarie acest an, declara ferm: „niciun primar PSD nu se va regăsi pe lista liberalilor pentru alegerile locale”. Declaraţia cu pricina, fiind validată într-un for liberal, era, aşadar, asumată de către întreg partidul şi musai a fi aplicată.

Dar, după cum se ştie, memoria politicienilor este extrem de scurtă. Aşa încât, astăzi, social-democraţii se confruntă cu o „hemoragie” foarte accentuată (care aduce aminte de cea înregistrată în urmă cu patru ani, când sensul era dinspre liberali spre PSD).

În asemenea circumstanţe s-a desfăşurat, sâmbătă, congresul social-democraţilor. Eveniment despre care pot spune, mai în glumă, mai în serios, că s-a terminat înainte de a începe. Din două motive. Primul, pentru că lipsa de competiţie la vârf nu e nu factor pozitiv. Al doilea, pentru că manifestarea amintită avea, printre alte scopuri, pe acela de a întări poziţia mai mult decât previzibilului câştigător al funcţiei de „El Lider Maximo”. Lucru care nu s-a întâmplat, de vreme ce, dacă miercuri, pe 12 august, Marcel Ciolacu anunţa nu doar depunerea unei moţiuni de cenzură, ci dădea ca sigură trecerea ei, cu 250 de voturi,  sâmbătă, 22 august, deci în chiar ziua congresului, acelaşi declara că „PSD nu are suficiente voturi (...) şi că negociază voturi pentru susţinere”!!!

Ca să mă întorc la congres, acesta marchează rămânerea în epoca ajungerii la conducere a unor lideri din teritoriu (unii îi numesc „baroni locali”) – urmând lui Dragnea şi Dăncilă, asta după ce, vreo două decenii şi jumătate, partidul fusese dirijat doar de politicieni „dă Capitală”, precum Iliescu, Gherman, Năstase, Geoană şi Ponta. În esenţă, congresul nu limpezeşte cu nimic situaţia din PSD, unde lucrurile se vor tranşa abia după trecerea alegerilor locale şi legislative, de rezultatele obţinute depinzând nu doar soarta unora sau altora din partid, cât, mai ales, a partidului în ansamblu.

Dincolo de faptul că e nevoie (şi) de un partid de stânga, care să reprezinte un segment important din electorat, migraţia actuală îngrijorează şi prin aceea că riscă să transforme PNL într-un soi de oaste de strânsură: şi aşa era înţesat cu foşti pedelişti (ex-fesenişti, nu?), acum, primind atâţia pesedişti (şi printre aceştia, unii ex-fesenişti), în ce procent va mai prima liberalismul autentic?