„Măi animalule!”

 

Pe 15 august 1992, la Constanţa, preşedintele României de atunci şi-a pierdut cumpătul şi s-a adresat unui jurnalist local cu expresia ce a făcut istorie – „măi animalule!”.

19 ani mai târziu, mai precis pe 26 mai 2021, excedat de insistenţa ziariştilor, care urmăreau să-i smulgă oarece răspunsuri pe holurile Parlamentului, şeful executivului şi-a pierdut şi el cumpătul, constatând (generalizator şi ofensator) că „presa nu s-a civilizat în 30 de ani trecuţi de la revoluţie”.

Salvarea patriei vine din faptul că, în acelaşi interval, politicienii mioritici s-au civilizat, le-a crescut IQ-ul, dar, mai ales, li s-au umflat conturile...

Îndată după acest moment penibil, un comentator se ruga: „ferească Domnul ca un asemenea personaj să ajungă şi mai sus, cu puteri şi mai mari”.

Şi iată că momentul acela ar putea veni, chiar în această toamnă şi, dacă jocurile ies, la alegerile prezidenţiale din 2024!  

Duminică, 30 mai, că tot nu prea era treabă la cabinet (industria duduie, agricultura sfârâie, sănătatea-i maximă, educaţia – la nivel mondial, ca să nu mai amintim că România a re-trimis la Bruxelles PNRR în ultima zi admisă, după ce varianta iniţială fusese respinsă, în joc fiind aproape 30 miliarde euro), şeful acestuia s-a gândit să-şi anunţe candidatura la şefia PNL. Funcţie ce va fi ocupată în urma alegerilor la congresul stabilit, în principiu, pe 25 septembrie ; deci ar mai fi timp şi multe alte treburi pentru un guvern ce numără abia şase luni, dar, şi de această dată, interesul personal & de grup au învins.

M-am uitat, cu interes, şi la biografia personajului principal (mai ales la partea despre atacul speculativ asupra leului din 2008), constatând că, spre deosebire de contracandidatul său, el este un soi de liberal de abia vreun deceniu, cam puţin pentru a visa la vârful piramidei.

Încă şi mai interesantă mi s-a părut lista iniţială de 40 de susţinători, dintre care (conform principiului că cine se aseamănă, se adună), mulţi migraţi mai nou spre PNL. Am numărat cel puţin 15 ex-pedelişti (dintre care unii din prima linie, precum Boc, Flutur, Turcan) ceea ce ar putea conduce, dacă această tabără va câştiga, la un soi de partid neo-băsist, dar am mai descoperit şi traseişti prin 2,3 sau chiar 5 partide, un ex-deputat, ejectat pentru incompatibilitate, un alt ex-deputat condamnat – cu suspendare – pentru corupţie, vreo doi ofiţeri cu rang/funcţie foarte mare (în retragere), o fostă consilieră a preşedintelui-matroz, un «avocat» al unui mareşal controversat, fiul patronului unui hotel de pe litoral, două odrasle de consilieri locali, un prefect - până nu demult, o asemenea funcţie era apolitică, dar o ordonanţă de urgenţă ( ???) a schimbat lucrurile - ş.a.m.d.

«Voi câştiga ! Vom fi cel puţin 8 ani la guvernare», afirmă personajul principal ; dinspre Cluj, ca un ecou, se aude : «Va câştiga !», iar alţii dintre susţinători deja îl preamăresc, vorbind despre cel care «va produce o schimbare de substanţă în România» (păcat că nu precizează la ce substanţă se referă...), sau la cel care «a adus României acea gură de prospeţime de care aveam mare nevoie».

Cam atât, deocamdată, despre acest subiect. Pentru că lupta abia a început, se vor mai întâmpla multe şi multe vor fi de scris...  

  Dorian OBREJA