Mai jos nu se poate: sfertodoct, ajuns „politolog”!

 Dorian OBREJA

În primul rând, să aruncăm  o privire prin dicţionare, pentru a fi pe deplin edificaţi cu privire la doi dintre termenii din titlul edtorialului de astăzi.

Sfertodoct = „om care se crede cult, dar are cunoştinţe superficiale, mai puţine chiar decât un semidoct”; politolog = „specialist în politologie, om de ştiinţă”.

Teoretic, o persoană aflată sub primul semn ar fi în imposibilitate de a ajunge în cea de a doua ipostază. Practic, în România, ţara tuturor posibilităţilor (din păcate, nu neapărat în sens pozitiv...), acest lucru se dovedeşte a fi cu putinţă!

Mărturisesc, sincer, că de mai multă vreme am renunţat la a mai pierde vremea urmărind canalale tv autointitulate „de ştiri”. Încă şi mai sincer, fără nici un fel de regrete şi pagubă, ba chiar câştig! Ştiind cine este în spatele fiecărui canal, pot ghici înainte care va fi poziţia acestuia faţă de un subiect sau altul. Doar din când în când, pentru a compara poziţiile respective şi a încerca, în acest fel, să fac o medie pe cât posibil mai apropiată de adevăr, aloc, maximum jumătate de minut, fiecăruia.

Şi, într-unul din aceste momente, pe unul dintre canale, stupoare: nu pentru că am (re)văzut o figură (sinistră) ce apăruse pe sticlă în urmă cu vreo cincisprezece ani, ci fiindcă, la prezentare, după numele respectiv, apărea şi „calitatea” – analist politic. La alte canale sau în mediul online, denumirea de analist politic alternează cu aceea de politolog. Precum ar fi, ca să dau un exemplu elocvent şi demn de toată consideraţia, Cristian Pârvulescu...

Dacă, mi-am zis, după zona politică şi cea a presei cunoaşte o asemenea involuţie, atunci e mare jale şi nu avem a aştepta nimic bun, când ni se oferă, pe post de vectori/formatori de opinie, asemenea specimene.

Nu am să dau numele respectivului (apropo, acesta, într-o postare, declară, folosind, nu ştiu de ce, pluralul :”da’ tâmpiţi mai suntem” – de acord, dar cu condiţia să facă afirmaţia doar în ceea ce-l priveşte), pentru că nu doresc să maculez hârtia şi/sau spaţiul internetului. Doar câteva date despre el cred că sunt suficiente. A ştiut a fi util şi a pupa mâna sau alte părţi cui trebuia, ajungând să aibă o carieră politică încununată de funcţia (că, în acest caz, nu-i pot a spune demnitate) de parlamentar, dar rămânând însemnat cu porecla de Bulă al partidului în care a activat. După care a cam rămas pe tuşă, procedând cum procedează toţi cei de o teapă cu el, adică muşcând mâna ce l-a hrănit sau dosul pe care l-a pupat.

Biografia personajului este cam învăluită în ceaţă şi plină de pete albe (adică de lacune, mai ales în ceea ce priveşte studiile), dar şi negre (voci din presă şi spaţiul virtual au afirmat că, în tinereţe, comisese un viol).

Problema nu este aceea că, invitând la emisiuni asemenea specimene, canalele de ştiri pierd credibilitate şi, pe cale de consecinţă, audienţă, ci faptul că specimenele amintite sunt toxice şi poluează ireversibil şi inimaginabil societatea. Poate C.N.A. ar trebui să facă oarece şi în acest sens, dar iarăşi ajungem la numirea politică a membrilor acestei instituţii, deci la tot soiul de interese, dintre care cel general nu primează.