.jpg)
Maimuţăreala – întoarcerea la ipostaza de maimuţă
Dimensiune font:
| 25-06-2013 05:00
Deplângeam, în rândurile scrise ieri, faptul că, în fosta capitală a Moldovei, simboluri de multă vreme ale urbei, teii, fuseseră tăiaţi şi înlocuiţi cu un arbore asiatic. Despre care probabil promotorii schimbării nu ştiau că face parte din familia leguminoase. În afară de asta, oricât de frumoasă ar fi planta importată, e cu desăvârşire imposibil ca ea să genereze un parfum miraculos şi indicibil, precum se întâmplă în cazul teilor...
Însă Iaşul, din păcate, nu este singurul oraş atins de nefasta aripă a unor transformări fără sens. În urmă cu câţiva ani, a făcut valuri, normal, pe litoral, mai precis la Mamaia, apariţia unor palmieri. Care, pentru că în ţara noastră iarna nu-i ca vara, trebuie plimbaţi periodic, ajungându-se, din punct de vedere financiar, la binecunoscuta, dar mai ales păguboasa situaţie definită în formula „mai mare daraua decât ocaua”.Rămânând în zona paremiologică, cineva şi-o fi închipuit că, dacă zugrăveşte gardul, e garantat că după acesta va exista leopardul. Cu alte cuvinte, că, dacă se pun palmieri (şi aceia „navetişti”), staţiunea românească va putea concura, de la egal la egal, cu Nisa, Monte Carlo şi alte asemenea bijuterii. Ar fi fost cu totul preferabil să existe preocupări pentru crearea unor condiţii mai bune la masă şi casă, în lipsa cărora românii preferă, din nefericire, tot litoralul bulgăresc, ce le oferă asemenea condiţii, la preţuri mai mici decât cele de pe plaiurile noastre. Şi în partea cealaltă a ţării, la Timişoara, au fost achiziţionaţi şi expuşi 40 de palmieri, păziţi de aproape 20 de poliţişti, care apără plantele de supărarea celor care şi-au văzut urbea transformată în „Palmişoara”, deşi ei erau încântaţi de tradiţionala denumire/realitate „oraşul cu castani”.
Şirul lucrurilor trăsnite făcute de către edili e mult mai lung. La Oradea, s-a construit o piramidă în curtea primăriei, iar la Prăjeşti-Bacău, una pe acoperişul instituţiei, la Voluntari – o catedrală cu buncăr, primăria din Sfântu Gheorghe şi-a cumpărat o locomotivă, ca obiect de decor, iar cea din Scundu-Vâlcea, două tunuri, la Piteşti s-a realizat o arteziană de un milion de euro, care cântă „Oda bucuriei”, iar la Braşov s-a cumpărat un autocar supraetajat, model londonez, care, însă, nu încape pe străzi ş.a.m.d.
Lucruri trăsnite, scriam. De fapt, e vorba de o maimuţăreală. Ceea ce vrea să spună că indivizii care iniţiază/materializează asemenea proiecte sunt suspendaţi, în mod nefericit, dar nu doar pentru ei, având în vedere „operele” rezultate, între snobism şi primitivism.
Încă şi mai rău, fenomenul e omniprezent. Reprezentanţii ţării nu pot vorbi cu omologii lor din alte state decât în limbi străine, chiar dacă le pocesc îngrozitor şi se fac de râs. La diferite prilejuri, locul inegalabilelor tochituri, sarmale cu mămăliguţă, mici şi alte bunătăţi româneşti e musai să fie luat de somon fume, salată de fructe de mare ori raţă cu portocale. Secretarele au devenit asistente, antrenorii se cheamă traineri, întărirea relaţiilor în cadrul unui colectiv – team building. Televiziunile de ştiri nu-s în „trend” dacă nu folosesc „breaking news” în loc de „ultima oră”, piţipoancele & piţiponcii tuşesc dacă nu se feisbucesc.
Mulţi români, mergând în străinătate sau ajungând acolo pe cale virtuală, nu au altceva mai bun de făcut decât să maimuţărească ceea ce li se pare de „bon ton”. Fenomenul nu e nou, a fost semnalat şi de Eminescu, care nota că ipochimenii „ni vin de fericesc norodul/cu chipul lor isteţ de oaie creaţă”, numai că, astăzi, amploarea şi intensitatea lui cresc exponenţial. Aşa cum ar trebui să crească şi îngrijorarea noastră în faţa primejdiei de a ne pierde identitatea!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
.png)
.jpg)
.jpg)
Adauga comentariul tau