Marea de-mascare de la 1 august – vrăjeală sau inconştienţă?

 

Dorian OBREJA

 

De la o zi la alta că unele evenimente ce au loc în ţara noastră sunt absolut halucinante! Nu este un calificativ menit a atrage atenţia şi nici deloc exagerat.

Să luăm doar următoarea situaţie.

Pe fondul lipsei tot mai acute de spaţii şi paturi pentru secţiile ATI dedicate luptei cu coronavirusul, autorităţile din Capitală au luat o măsură, la prima vedere, de lăudat – transformarea rapidă a unui spital în unitate specială anti-covid. E vorba de Spitalul Foişor.

Numai că, legat de această transformare, au intervenit două aspecte uluitoare. Primul, felul în care s-a făcut evacuarea, descris de o parte a presei ca un circ, dar perceput de mine, mai degrabă, ca o acţiune de un cinism greu de egalat, cu pacienţi externaţi forţat şi evacuaţi/duşi la alte spitale în plină noapte, unii dintre ei chiar în portbagajul maşinii! Al doilea, faptul că s-a decis şi materializat această transformare pe 9 aprilie, deşi conducerea spitalului în discuţie ar fi transmis Ministerului Sănătăţii o adresă (asta pe 2 aprilie, deci cu o săptămână înainte!), prin care declara că nu poate fi spital-covid, întrucât nu îndeplineşte criteriile. Ceea ce prefigura, evident, în plan uman şi medical, posibilitatea unor tragedii, iar în plan juridic,  posibilitatea unor acuzaţii de malpraxis. În fine, ar fi multe de comentat, dar poate voi reveni, întrucât evenimentele sunt în desfăşurare (dacă autorităţile de la cel mai înalt nivel se vor încăpăţâna într-o decizie greşită, intrăm în altă zonă, poate chiar penală...).

În aceeaşi zi, 9 aprilie, şi o veste aparent bună: şeful cabinetului iese la rampă pentru a anunţa, aproape triumfător, că de la 1 august am putea renunţa la mască, dacă până atunci va fi atins pragul de 10 milioane de români vaccinaţi (5 milioane până pe 1 iunie). Să ţinem cont că, de când a început acţiunea de vaccinare, adică în decembrie anul trecut, şi până pe 1 aprilie a.c., fuseseră „rezolvate” 2 milioane de persoane, ceea ce face ca obiectivele mai sus enunţate să se afle sub semnul incertitudinii ca posibilitatea de încadrare în termen. Dar nu doar despre aceasta este vorba. Eu credeam că politicienilor aflaţi la putere le-a fost teamă de reacţia „străzii” până la alegeri, dar se vede că frica îi domină în continuare. Cum se poate face aşa o discriminare, ca ajungând la 10 milioane de vaccinaţi, să nu se mai poarte mască (probabil se are în vedere şi renunţarea la alte restricţii), expunându-i pe  ceilalţi circa 9 milioane de români? Mai nuanţat, dar mult mai de înţeles a fost afirmaţia coordonatorului campaniei de vaccinare, care a declarat că depăşirea pragului de 10 milioane este una dintre condiţii, dar va trebui să ajungem în situaţia de a înregistra doar cazuri sporadice de covid şi să nu mai existe variante virale neacoperite de vaccinurile ce se administrează actualmente în România.

Încerc să nu fiu pesimist sau sceptic, dar mi-e greu. Nu doar că nu pot crede în ajungerea la cifrele anunţate, dar am presimţirea că, după relaxarea care văd că se pregăteşte pentru sărbătorile de la începutul lunii mai, veştile/cifrele/procentele nu vor fi deloc îmbucurătoare. Dar, sincer, mă rog să dea Domnul să mă înşel!