Masacrul copacilor continuă la Iaşi!

 Dorian OBREJA

M-am întâlnit, la sfârşitul săptămânii trecute, cu o cunoştinţă care, am constatat cu nedumerire şi empatie, avea lacrimi în ochi. La întrebarea mea, exprimată cât mai delicat şi neinvaziv cu putinţă, privind motivele stării ce generase plânsul, mi s-a oferit explicaţia trecerii prin zona din faţa Palatului Culturii, unde tocmai se desfăşura o acţiune ce a declanşat reacţia – acţiune despre care voi scrie mai jos.

Pentru că este nevoie de o incursiune în istoria recentă a Iaşului, în urmă cu 6-7 ani, incursiune în urma căreia aflăm că factori din administraţia locală sunt recidivişti în ceea ce priveşte tăierea unor copaci care, alături de alte elemente arhitectonice sau peisagistice, dădeau farmec Iaşului şi-l particularizau.

Pentru cei care, poate, au uitat, aduc aminte că, în perioada de referinţă, au fost tăiaţi în special tei, de pe Bulevardul Ştefan cel Mare, de pe Bulevardul Copou şi de pe strada Lascăr Catargi. Un ziar din Capitală – despre care, în principiu, nu cred să aibă partizanate în oraşul nostru – califica acţiunea drept „o crimă”, ceea ce şi era. La vremea respectivă s-au înregistrat şi proteste, din păcate inconsistente şi tardive (mai ales că multe lucrări au fost făcute hoţeşte, noaptea); ulterior, s-a înregistrat şi o plângere penală, în cuprinsul căreia unii edili erau acuzaţi de „tentativă de masacru ecologic” (în afara copacilor tăiaţi, poliţia a identificat încă 312 arbori, marcaţi pentru aceeaşi operaţiune, deşi erau perfect sănătoşi) – încă nu am aflat cum s-a soluţionat respectiva plângere, dar este probabil să fi primit „NUP”, ceea ce a dat unora îndrăzneala de a continua.

Pun capăt incursiunii în istorie, pentru a mă referi la acţiunea amintită în primele rânduri.

Printre preocupările celor de care depind prezentul şi viitorul Iaşului se află şi zona din faţa Palatului Culturii. Subiectul e destul de nebulos şi de controversat. În urmă cu 3 ani, s-a iniţiat un concurs de soluţii privind reamenajarea pieţei Palatului Culturii, dar, se pare, concursul nu a fost dus la bun sfârşit (premiile erau ca şi modice) şi atunci se improvizează. În acest context, are câştig de cauză concepţia potrivit căreia Palatul Culturii trebuie să fie cât mai vizibil, aşa încât se „rade” totul, adică, în primul rând, se taie arbori care au crescut timp de decenii. Se ezită între a se afirma clar dacă se are sau nu în vedere construirea unei parcări subterane, deocamadată mergându-se pe cea existentă, care conferă zonei un aspect deloc adecvat – dar asta e, românul s-a născut în maşină şi trebuie să fie nedezlipit de ea până fix la destinaţie.

Costul total al reamenajării spaţiului în discuţie este în jur de 3 milioane de euro. Problema este că banii trebuie cheltuiţi cu urmări pozitive, atât din punct de vedere al utilităţii, cât şi estetic. Ori, la acest din urmă capitol, s-ar zice că viziunea este de a „cheli” cât mai mult din oraş, pentru plantarea a tot soiul de arbuşti & arbori exotici (încă nu au apărut palmierii, dar nu mai e mult) şi ghivece de mari dimensiuni. Prietenii – care produc sau importă cele amintite – ştiu de ce şi sunt recunoscători! Iar cei mai mulţi ieşeni din păcate, sunt nepăsători. Deşi este vorba de banii lor, de oraşul lor...