Milion(I)aşul - mulţi, da’ săraci...

Dorian OBREJA 

Când nu se pot lăuda/împăuna cu oarece realizări, roade ale iniţitivelor şi activităţilor proprii (situaţie ce poate fi consemnată mult mai des decât ne-am dori), autorităţile locale de pe cuprinsul patriei ies, totuşi, la rampă, cu câte-o găselniţă, doar-doar n-ar pierde din simpatizanţi – mai ales că 2019 şi 2020 sunt ani de alegeri, iar campania electorală a început, în fapt, îndată după precedenta votare.

Nu de mult, se făcea mare caz de ajungerea municipiului Iaşi pe locul II pe ţară, ca număr de locuitori. Am marcat cum se cuvenea „evenimentul” plasându-mă cumva sub semnul lui „non multa, sed multum”, arătând că nu e important, ca ieşeni, să fim numeroşi, ci productivi şi să avem un nivel de trai ridicat (deziderate ce nu se împlinesc în realitate).

După cum se ştie, între municipiul şi judeţul Iaşi este un soi de competiţie – din motive politice, dar şi de orgolii la vârful acestora. Pe cale de consecinţă, nu se putea ca judeţul să se lase mai prejos. Iată de ce acum subiectul „arzător” al preocupărilor la acest nivel este reprezentat de perspectiva atingerii cifrei de un milion de locuitori.

Răsfoind paginile de istorie (demografică), aflăm sau ne reamintim că, în urmă cu 90 de ani, judeţul Iaşi ocupa poziţia 25 între suratele sale. După care a tot urcat: pe locul 12 în 1948, pe locul 4 în 1977 şi pe locul 2 în 2006. În sinteză. se poate afirma că judeţul Iaşi şi-a dublat populaţia populaţia în ultimele şapte decenii. Ceea ce, în principiu, e de bine.

Numai că, dacă tot ne-am apucat de răsfoit paginile istoriei, de ce să nu ne referim şi la cea economică? Aici, situaţia e cu totul alta! Dacă, în urmă cu fix 100 de ani, judeţul Iaşi se situa pe locul 3 pe harta economică a ţării; astăzi, într-un top al judeţelor funcţie de numărul companiilor active, aceeaşi entitate administrativ- teritorială ocupă un mai mult decât modest loc 9.

Iar în viitor nu prea sunt şanse de a se schimba lucrurile în bine. Avem prea mulţi oameni ocupaţi în agricultură - 33,5 la sută, faţă de media naţională de 29,3, în sectorul servicii şi prea puţini în industrie – 16 la sută, faţă de 20,5 la sută. Peste 99 la sută dintre firme sunt reprezentate de întreprinderile mici şi mijlocii – întârzie, în continuare, realizarea unor obiective majore, precum şi investiţiile importante, fie de la stat, fie private, fie autohtone, fie străine.

Potrivit unei analize a Băncii Mondiale, dintre cei şapte poli de creştere din ţara noastră, Iaşul nu performează la nici un indicator (precum productivitatea, cifra de afaceri ş.a.m.d.), cauza principală fiind considerată distanţa mare faţă de potenţialele pieţe de desfacere, atât din Occident, cât şi de Bucureşti. Aici este locul să inserez o informaţie de ultimă oră: în proiectul de buget pe 2019, în dreptul obiectivului care ar mai îmbunătăţi situaţia, adică autostrada Iaşi-Tîrgu Mureş, suma trecută – zero lei, zero bani – spune totul despre grija guvernului şi a partidelor aflate la putere faţă de această zonă.