Nu întotdeauna România e oaia cea mai neagră!

 

Dorian OBREJA

O scriitoare din ţara noastră (despre care sunt convins că mi-e prietenă, adăugând că sper să rămână în această ipostază şi după apariţia rândurilor ce de mai la vale) poate spune că a tras lozul cel mare: un volum al ei - chiar cel de debut, acum fiind, cred, pe la a şaselea - a atras atenţia unui regizor american (care a cumpărat cartea de e un site specializat, soţia lui a tradus-o şi astfel s-a născut scenariul), cu care a semnat deja un contract, urmând să rezulte un film. Nu toată lumea ştie, cartea cu pricina, numită iniţial „Călătoria”, apoi devenită „Desculţă pe cioburi de oglindă”, are la bază drama personală a autoarei, vizavi de un subiect care a fost, este şi va rămâne extrem de controversat.

În România, în intervalul 1966-1989, a funcţionat celebrul şi odiosul decret 770, care stipula, sec, ferm şi nemilos: „Întreruperea cursului sarcinii este interzisă” (autorizarea era dată excepţional, în anumite circumstanţe). Urmări? Pentru doar scurtă vreme, o uşoară creştere a natalităţii, dar, mai ales, sute de mii de femei traumatizate, unele condamnate, peste 10.000 decedate prin utilizarea unor mijloace empirice, sute de cadre medicale condamnate pentru încălcarea interdicţiei şi, în final, suprapopularea orfelinatelor...

OK, dar de atunci au trecut 3 decenii. În România, avortul este permis – cu respectarea condiţiilor stabilite de lege. Există, însă, multe ţări unde acesta e încă interzis, printre care Malta, Germania, Luxemburg, Polonia, Finlanda, Irlanda de Nord, Salvador, Nicaragua, Republica Dominicană, Congo, şi...oraşul Vatican. În unele cazuri din statele de mai sus, încălcarea interdicţiei e mai mult teoretică, în altele – se pedepseşte, uneori chiar foarte aspru.

Dar să trecem Oceanul Pacific. În Alabama, avortul e interzis în aproape toate formele sale, pedeapsa putând fi şi de 99 de ani de închisoare! Alte aproape 30 de state americane au legi dure privind avortul. În Texas, femeile care fac întrerupere de sarcină ar putea fi acuzate de crumă, ori, acolo, crima este pedepsită inclusiv cu condamnarea la moarte!!!

Vă miră, sunteţi indignaţi? Poate nu ar trebui, situaţii de acest fel nu sunt noi sau singulare. În Franţa, o lege din 1920 pedepsea avortul cu până la doi ani de puşcărie, şi contracepţia fiind considerată crimă. În aceeaşi ţară, în 1942, avortul era definit drept crimă contra siguranţei statului şi putea avea ca urmare condamnarea la moarte prin ghilotinare!!! Ultima pedeapsă de acest fel a fost aplicată în 1943...Astăzi, în Franţa, rişti „doar” doi ani de închisoare. Dacă te exprimi împotriva avortului! Iată o schimbare de macaz spectaculoasă. La vecini, în Germania, două femei-ginecolog au fost condamnate (din fericire, doar cu amendă), pentru publicitate în favoarea avortului. În Biblie se spune că „pedeapsa pentru cineva care provoacă moartea unui copil în pântece este aceeaşi cu cea dată pentru cineva care comite crimă”. Acuma depinde cum ne raportăm la Biblie...

Morala acestor rânduri e chiar în titlu. Aşa încât scenariştii şi regizorii americani (dar nu numai) ar putea vedea bârna din proprii ochi, în loc să arate cu degetul la aşchia din ochii altora!