Nu mor revistele literare când vor „câinii”!

Dorian OBREJA

„Cestiunea” presei literare din România de azi poate fi privită din unghiuri diferite, iar analizarea situaţiei acesteia poate duce la concluzii diverse.

Astfel, în paginile unei publicaţii de acest gen, în urmă cu trei ani, apărea un articol în care se afirma, citez „s-a cam ales praful de revistele literar-culturale de la noi. Nimic n-a mai rămas din audienţa, efervescenţa şi influenţa pe care-o aveau în anii 90, nici măcar din diversitatea anilor 2000.(...) Calitatea revistelor literare a scăzut dramatic pentru că nu le mai face nimeni care să se priceapă.”.

Afirmaţiile (mai puţin cea referitoare la audienţă) mi se par nedrepte şi fără suficiente argumente care să le susţină.

Iată de ce e cu totul preferabilă citarea unor pasaje dintr-un text apărut în 2014 (avându-l drept autor pe un personaj care avea să devină. puţin timp mai târziu, ministru al Culturii!), începând cu titlul – „revistele literare, o prioritate strategică”, continuând cu trimiteri la istorie – „probabil sunt puţin state care datorează revistelor lor literare, cât datorează România”, şi sfârşind cu un apel motivant la subvenţionarea ziselor reviste.

La toate acestea trebuie meditat şi într-un anume context, deloc pozitiv: potrivit unui raport, România se situa pe ultimul loc printre statele UE în privinţa cheltuielilor pentru cultură, religie şi creaţie, acestora alocându-se doar 1,2 la sută din PIB. Un fost deţinător al portofoliului de resort dezvăluia: cultura „vie” aduce PIB-ului ţării 5,5 la sută, dar beneficiază de alocarea a doar 0,16 la sută (trei sferturi de aici mergând la patrimoniu).

În ciuda tuturor vitregiilor, presa literară nici nu moare, nici nu se predă. Ba chiar aş spune, polemizând în timp cu primul autor amintit, în cazul multora nici nu se pot formula acuze de scădere calitativă, dimpotrivă!

Pentru a-mi argumenta concluziile şi a exemplifica la scara întregului peisaj al presei literare româneşti, ar trebui spaţiu, nu glumă, de aceea mă opresc doar la Iaşi. Aici apar nu mai puţin de şase reviste literare, pe care am să le amintesc într-o alfabetică ordine: „Convorbiri literare” (director, poetul Cassian Maria Spiridon), „Cronica veche” (director, poetul Nicolae Turtureanu), „Expres cultural” (director fondator şi coordonator, Nicolae Panaite), „Feed back” (director, poetul Daniel Corbu), „Poezia” (director fondator, Cassian Maria Spiridon) şi „Scriptor” (director, poetul Lucian Vasiliu). Am ţinut să trec, alături de numele publicaţiilor, şi pe cele ale întemeietorilor şi „dirijorilor” din două motive. În primul rând, pentru că datorită acestora şi zbaterii lor necontenite pentru conţinuturi de calitate, dar şi pentru subvenţii, revistele menţionate au putut/pot să apară. În al doilea rând, pentru că toţi sunt poeţi – care au reuşit de minune, când a fost cazul, să se descurce în „proza” organizatorică şi financiară...

Îndemn la lectura celor mai recente numere ale publicaţiilor amintite: fiecare dintre ele este o confirmare a titlului acestor rânduri.