O lucrare bănoasă pentru unii, păguboasă pentru alţii (II)

Dincolo de problemele tehnice şi „misterele” semnalate în episodul anterior al acestui mini-serial dedicat reabilitării Bulevardului Dimitrie Cantemir din Iaşi, aş dori să mai aduc în discuţie - de fapt, în monolog, căci, după atâta experienţă în presă, am certitudinea că nici beneficiarul, nici executantul nu se vor deranja să răspundă întrebărilor, să clarifice unele aspecte – modalitatea de organizare şi desfăşurare a lucrării.
Primul lucru pe care vreau să-l semnalez, cu sinceră indignare, este procesul de discriminare la care au fost supuşi, pe toată perioada, locuitorii zonei care nu sunt automobilişti, ci simpli pietoni, biciclişti sau, din păcate, persoane cu dizabilităţi.
În paralel cu asfaltarea carosabilului, s-a desfăşurat de-acum deja celebra & preferata (prin profitabilitate) acţiune de desfiinţare a vechilor trotuare (chiar dacă, în multe cazuri, acestea puteau fi doar reparate), şi decorarea lor cu pavele frumos colorate (dar care, din nefericire, par la fel de „rezistente” precum bordurile despre care aminteam în episodul trecut). De reproşat: 1) lăţimea exagerată a noilor trotuare (în detrimentul carosabilului şi/sau a spaţiului verde; 2) executarea absurdă a pavării, în sensul că aceasta a fost realizată pe 95 la sută din suprafaţă, excepţia fiind vitală – şi anume reprezentată de terminaţiile trotuarelor, ceea ce a obligat categoriile mai sus amintite la adevărate şi periculoase slalomuri printre gropi, canale rămase deschise luni de zile, sau bălţi; 3) efectuarea rampelor de acces pe trotuare (acolo unde au fost făcute) cu diferenţe de nivel care creează probleme bicicletelor sau cărucioarelor persoanelor cu dizabilităţi; 4) dacă tot s-au făcut trotuare aşa late, e inexplicabil de ce pistele destinate ciclismului sunt extrem de înguste; 5) la fel de ciudat, dar şi reproşabil e fenomenul dispariţiei, pe toată perioada, a băncilor de pe trotuare – singura posibilă explicaţie este că o firmă agreată tocmai execută unele noi; 6) aberantă a fost şi neconcordanţa între înălţimea trotuarelor şi cea a canalizărilor, ceea ce a determinat improvizaţii şi reveniri cu costuri băneşti şi de timp; de altfel, neconcordanţe s-au consemnat şi pe carosabil, ceea ce a dus la îndepărtarea asfaltului tocmai turnar şi cârpeli ulterioare; 7) dacă asfaltarea şi pavarea au fost făcute, în anumite etape, în ritm destul de alert, nu acelaşi lucru se poate spune despre pozarea fibrei optice şi a altor cabluri, ceea ce a adăugat alte întârzieri. Lista e mult mai lungă, dar exemplele, cred, sunt suficiente pentru a da un calificativ nesatisfăcător executantului, precum şi beneficiarului, care, bănuiesc, nu a taxat/penalizat erorile.
Una peste alta, consider că titlul acestui mini-serial se justifică pe deplin. Ceea ce ar trebui ca, măcar pe viitor, beneficiarul să-şi ia măsuri de siguranţă pentru a evita risipirea de bani şi crearea de disconfort!