Off-road cu papuci de-acasă
Dimensiune font:
O pereche de pantofi nou-nouţi şi o cutie de algocalmin, asta a fost nota de plată achitată pe loc de mine ieri, când m-am aventurat pe o stradă de pe Dealul Copoului. Lascăr Catargi îi spune, este una dintre cele mai cunoscute străzi din Iaşi pentru liniştea şi frumuseţea ei, calităţi care au pierit odată cu primele buldozere şi excavatoare ce au muşcat din asfalt. Coloşii nu au intrat la întâmplare pe străduţa cochetă altădată, ci la porunca şefilor care se ocupă de reparaţiile străzilor în Iaşi.
Dacă e şantier să o ştim şi noi măcar, însă acest lucru nu se vede pe tronsonul pe care îţi rupi picioarele, se umpli de glod şi de nervi. Pe trotuare nu se poate circula fiindcă sunt pline de bucăţi rupte din asfalt, pe ceea ce mai demult a fost o stradă nu se poate trece decât dacă eşti meşter în a manevra cataligele. Eu nu sunt aşa că rezultatul a fost dezastruos -- mi-am rupt pantofii de care eram tare mândră, compensaţie la preţul piperat pe care l-am plătit pentru confortul propriu.
De fapt, tot Iaşul este plin de gropi, cratere, praf, noroi, pietriş şi tot ce rezultă dintr-un şantier imens şi prost gestionat. Nu ai pe unde să mergi, eşti ca într-o blocadă. Mă întreb câtă minte or fi avut ce-i care au decis că cel mai mare oraş al Moldovei trebuie asfaltat tot odată şi cât mai repede, de au ajuns toţi să-şi dorească nu să se mute, ci să fugă oriunde văd cu ochii.
Că administraţia vrea să facă trotuare şi străzi frumoasă nu-i rău, dar pe lângă pietriş şi bucăţi de bazalt ar trebui cumpărate şi pastile pentru memorie fiindcă ori muncitorii ori supraveghetorii lor mai uită să ajungă la job, spre disperarea celor care sunt obligaţi să facă slalom printre tot felul de gropi.
Pentru cine nu ştie, pe strada Lascăr Catargi sunt şi şcoli, şi grădiniţe, şi cabinete medicale şi multe case, ai căror proprietari sunt obligaţi să stea în casă ori să ţâşnească pe hornuri pentru a ajunge acolo unde au nevoie. Sunt şi multe firme ai căror clienţi au fugit cât i-au ţinut pingelele când au văzut ce mocirle trebuie să străbată ca să ajungă să-şi rezolve treburile. Ca urmare, birourile au rămas goale şi oare cine plăteşte facturile la utilităţi şi salariile angajaţilor fiindcă în lipsa clienţilor nu sunt încasări. Ştiu oare cei care au deschis toate şantierele odată şi le-au lăsat baltă unde se pot trimite notele de plată pentru pagube? Ori au un sistem de catapulte pentru cei care au treabă în zonă şi nu pot ajunge acolo unde au nevoie? Sau poate au angajat ricşe (trăsură cu două roţi, trasă de un om, folosită în unele ţări din Orient, pentru cei ce nu ştiu) ca să ducă la şcoală copiii ori să transporte bătrânii la spital ori pe trecătorii nervoşi, ca mine, care şi-au rupt papucii şi au frământat lutul galben al Copoului. Asta după ce testat „covorul bazaltic” de pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi au făcut echilibristică pe pietrele prost bătute de muncitori.
După ce mi-am plâns oful mă veţi întreba, probabil, ce m-a supărat cel mai mult – pierderea pingelelor ori găurile căscate în asfalt? Ambele, dar mai mult lipsa de consideraţie manifestată de cei care ar trebui să aibă grijă de Iaşi şi de locuitorii urbei.
Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau