Pe pilot automat

 

Mai este o zi până la vacanţă. Nu până la cea a elevilor, care a venit de ceva vreme, ce despre a funcţionărimii bugetare, a lucrătorilor din administraţia publică locală şi judeţeană, cu tot ce presupunea ea: primari, consilieri locali, prefecţi şi, mergând chiar mai sus, până la preşedinte şi premier. Este o cutumă în România că, după arşiţa lui cuptor, august este luna concediilor în administraţie. Veste tristă pentru jurnalişti, care vor trebui probabil să-şi caute subiecte în zona de monden şi paparazzo a vedetelor la plajă, dar şi pentru contribuabili, care vor trebui probabil să se încarce cu o doză mai mare de răbdare şi, poate, indulgenţă pentru un aparat funcţionăresc şi-aşa blazat şi necomunicativ şi în restul anului, nu doar în perioada concediilor. Să nu credeţi însă că luna concediilor este un chin doar pentru plătitorii de taxe şi impozite. Ca în orice instituţie, fie ea privată sau de stat, volumul de muncă se redistribuie echitabil, fără vreun spor pe măsură pentru cei rămaşi să „prăşească” în locul confraţilor plecaţi la odihnă. Aşadar, să admitem că toţi suntem condamnaţi, mai devreme sau mai târziu, la o astfel de caznă, dar şi la traumele pre şi post-concediu. Căci, după cum probabil fiecare dintre dumneavoastră aţi simţit, nu e chiar uşor să revii la birou, la roboteală, la rutina zilnică, după două săptămâni sau, în cazurile fericite, 30-40 de zile de bălăceală pe malul mării ori de lâncezeală prin cine ştie ce creier al munţilor, unde nu te ajunge semnalul de la telefonul şefilor ori colegilor care-ţi simt lipsa. Asta se întâmplă, de regulă, la pătura de jos. Cum apuneam, a simplului funcţionar, în cazul nostru, la stat.

 

Ridicând puţin ştacheta, lucrurile stau altfel la nivel de directorate de instituţii, ca să nu mai pomenim de premier ori preşedinte. Pentru a se obişnui probabil cu perioada propriu-zisă de concediu de odihnă, Traian Băsescu, spre exemplu, a demarat de câteva săptămâni un adevărat maraton al serbărilor câmpeneşti şi al vizitelor de curtoazie, în locuri în care nici cu mintea nu gândeşti. Aşa ne-a surprins recent cu onorarea a câte două-trei evenimente de gen într-o singură zi, de la Ziua Imnului Naţional la zilele comunei (nici nu mai are importanţă numele), de la un discurs de bilanţ la datul oilor în strungă, alături de ciobanii din vârf de munte. „Beau o bere şi-am plecat”, ne explică primul om în stat apetitul său pentru astfel de chermeze, marea majoritate pe bani publici. Că elicopterul prezidenţial are combustibil, iar aeronava Tarom, cea pe care ieşeanul Fenechiu nu a mai apucat să o reţină la sol din motive evident economice, de asemenea. Aşa că, de la peţitul de fete pe Muntele Găina, până în beciurile răcoroase de la Cricova ori la adunatul oilor de la Jina, totul pare o aruncătură de băţ. Să nu credeţi însă că numai preşedintele o duce greu în această perioadă (probabil acesta e motivul pentru care bugetul Administraţiei Prezidenţiale a suferit în ultimii ani alocări substanţiale de fonduri). Pentru fanii premierului Ponta, aceasta le-a declarat că abia-abia se abţine să nu urce la volanul vreunei maşini de curse, numai că treburile importante de la Palatul Victoria îl opresc. Deocamdată şi-a făcut încălzirea, simbolic, doar pe locul din dreapta, de copilot la Raliul Sibiului, de care s-a declarat extrem de încântat. Dar chinul s-a terminat. De astăzi, premierul intră oficial în concediu. E omenesc. Să meargă aşadar în concediu, unul cu şalupa, altul cu maşinuţele. Numai să nu închidă cu totul televizoarele sau, eventual, să mai creeze din când în când câte un scandal, ceva, orice. Altfel, s-ar putea ca românii să-şi dea repede seama că ţara merge înainte şi fără ei.