Pesedeii în jurul lui Dragnea scut făcură, iar opoziţia, o frecţiune de cenzură

Vineri, 17 noiembrie, a fost o zi aparent obişnuită. Cel puţin pentru cea mai mare parte a simplilor români, fiecare cu grijile lui. Nu, însă, aceeaşi linişte a putut fi consemnată şi pe scena politică. Dimpotrivă, aici, în mod evident, săbiile se ascut tot mai intens, înarmarea se face până în dinţi, se pregătesc mai ales lovituri sub centură, iar războiul care mocneşte de atâta vreme (mai exact, imediat după cele mai recente alegeri legislative) pare a fi tot mai aproape de a izbucni şi a începe să facă tot mai multe victime în ambele tabere implicate.
De fapt, ziua de vineri ar trebui reţinută, în primul rând, pentru două declaraţii. Primul personaj din stat a reiterat principiul conform căruia „lideri politici cu probleme penale nu au ce căuta în fruntea ţării”. Trimiterea era clară şi se referea la personajele situate pe al doilea, dar în special pe al treilea loc în ierarhia funcţiilor de conducere din România. Ultimul amintit, în mod evident simţindu-se cu musca pe căciulă, a dat să se înţeleagă că cel care îl atacase ar avea un dosar „în aşteptare” la DNA, adăugând „probabil doar cei care au obţinut câteva case prin furt de la stat au dreptul să stea acolo”.
La prima vedere, ar părea imposibil ca ambele personaje să aibă dreptate. Şi totuşi, aşa este! Personal, consider că liderii politici care au probleme penale, dar şi morale, ar face bine să aibă demnitatea de a se retrage din funcţiile deţinute. Conceptul de demnitate este, însă, în mod evident, şi necunoscut, şi neaplicat de către majoritatea politicienilor mioritici, care procedează exact invers, ţinând cu dinţii de scaunele (!) lor.
Exemplul cel mai la zi este oferit chiar de către cel încă aflat în fruntea formaţiunii social-democrate, care, văzând că se îngroaşă gluma (adică e vizat într-un al treilea dosar...), a urmat buna tradiţie de dinaintea schimbării de cadre din decembrie 89, adunând, în aceeaşi zi de vineri, „crema” partidului ca un scut în jurul lui, dând liber la mitinguri... spontane (care vor fi, sigur, de susţinere pentru El Lider Maximo), dar şi afirmând, ceea ce este deosebit de grav şi ar trebui cercetat/lămurit de urgenţă de către instituţiile abilitate, că în România ar exista un „stat paralel şi ilegitim, care încearcă să preia controlul asupra puterii politice”. Mai mult sau mai puţin printre rânduri, s-ar putea citi că din SPI ar face parte tandemul Klaus-Codruţa, acuzat de a folosi „bugetul de stat pentru a deturna actuala putere politică, aleasă legitim prin vot”.
În fine, tot vineri, o parte a opoziţiei (adică PNL şi USR) s-a făcut că lucrează, adică a depus o moţiune de cenzură împotriva executivului. Moţiunea are un merit incontestabil, titlul deosebit de inspirat: „PSDragnea în campanie mumă, la putere ciumă”; dar şanse zero de reuşită, atâta vreme cât a fost semnată de 148 de parlamentari, iar numărul necesar pentru debarcarea guvernului este de 233...