Prelungirea pietonalului ieşean – o idee nefericită

Dorian OBREJA

 

Abia ce s-a uscat – la figurat – cerneala pe editorialul în care afirmam, cu argumente, că transformarea bulevardului Ştefan cel Mare a reprezentat un eşec. Atât din punct de vedere estetic, prin tăierea hoţească a teilor care dădeau farmecul şi parfumul zonei (apropo, a mai plătit cineva pentru mişelia asta?), şi înlocuirea lor cu tot soiul de plante exotice (aducătoare de bani pentru furnizori), dar şi din punct de vedere tehnic, prin catastrofalul pavaj pus (de vreo două ori, mi se pare), pe care e mai mult decât incomod de merf, fie cu piciorul, fie cu căruţul sau bicicleta.

Semnalam că scoaterea bulevardului din circuitul rutier a creat şi mai mari probleme unui trafic şi aşa supra-aglomerat, mai ales că nu s-a creat o alternativă suficient de spaţioasă pentru a prelua tot fluxul. Rămân la părerea că a fost cel mai bine în perioada în care bulevardul se interzicea accesului auto doar sâmbăta şi duminica – era de ajuns.

Dar ţi-ai găsit ca edilii bahluieşeni să ţină seama de părerile locuitorilor oraşului sau ale jurnaliştilor? Da’ de unde, dimpotrivă! Acum aflăm că, mergând pe linia zicătorii „prost, prost, dar hotărât”, ideea extinderii pietonalul urmează să se materializeze cât mai curând, urmând ca acesta să ajungă până în apropierea blocului Gulliver. Dar asta nu e tot: accesul maşinilor va fi interzis şi prin faţa Teatrului Naţional – adică pe o porţiune din strada I.C.Brătianu şi pe jumătate din strada Agatha Bârsescu.

Neîndoielnic, această zonă va deveni un adevărat rai pentru pietonii din Iaşi şi întreaga lume, fluxul turiştilor va creşte uluitor, poluarea va scădea fantastic etc. Glumesc, desigur. În realitate, traficul prin centru va deveni şi mai infernal, iar de câştigat – vor cîştiga doar cei care vor executa extinderea (prietenii ştiu deja cine...), precum şi cei la care vor ajunge comisioanele.

De ce credeţi că s-a ajuns la luarea acestei decizii? Ei bine, ne explică, precum de obicei, doct şi ferm, şeful edililor:”Fiecare oraş are specificul său, iar Iaşul are o moştenire istorică ce reprezintă o valoare de patrimoniu incomensurabilă”. Aşa e, dom’le, dacă are omul dreptate, are.

Pe cale de consecinţă, deci ţinându-se cont de moştenirea istorică, suprafaţa pietonalului ieşean aproape că se dubla. Astfel încât vor încăpea şi mai multe dughene şi corturi în care se vor vinde băuturi, mici, cârnaţi şi brînzeturi, ce vor îmbălsăma olfactiv monumentele şi bisericile din zonă, kitsch-uri şi produse tradiţionale ieşene, precum kurtoskalacs şi crepes. Iar mare parte din pietonal va fi ocupată de crâşme (apropo, plătesc ele taxe pentru suprafeţele respective?), ce vor contribui şi ele la cinstirea valorii de patrimoniu, prin mirosul amestecat al mâncărurilor şi suntele emanate de diferiţi lăutari...

Imaginea de mai sus e de undeva din Bangladesh? Nu, din centrul Iaşului, care s-a opintit în două rânduri să devină capitala culturală europeană. N-a reuşit. În schimb, cu aşa consilieri locali şi edili, are toate şansele să devină una dintre capitalele prostului gust!