Prezentul material calcă în picioare trecutul spiritual

 Dorian OBREJA

 

Fiind în spaţiul destinat unui editorial, adică exclusiv scrisului, nu am cum adăuga trei fotografii realizate la Iaşi, care, cu certitudine, ar face, conform unei regulii lui Fred Barnard, pictor, ilustrator şi caricaturist din secolul al XIX-lea, cât trei mii de cuvinte (ca să aveţi idee, rândurile de faţă însumează doar vreo trei mii de caractere).

Dar pot încerca să le descriu...

Prima imagine: în plan secund, un inegalabil monument - mănăstirea „Trei Ierarhi” (propusă pentru a face parte din patrimoniul UNESCO!); în prim-plan, un chioşc unde se vând produse de vestimentaţie; în apropiere, chiar dacă nu se văd în poză, alte chioşcuri, unde se comercializează cârnaţi, brânză, vin fiert, kurtos kalas – cu mirosurile adecvate...

A doua imagine: de data asta (slavă Domnului!), în prim-plan, într-o „coastă” a Palatului Culturii, un mic fragment de zid şi un basorelief în piatră. Atât a mai rămas din lapidariumul realizat, acum câteva decenii, cu vestigii ale fostei Curţi Domneşti, grupând o colecţie de capiteluri şi alte elemente arhitectonice, mărturii istorice de valoare; apropo, ştie cineva de la Primărie sau Palas cine a distrus restul lapidarium-ului şi dacă respectivul a fost tras la răspundere? În plan secund (iar slavă Celui de Sus!), o maşină de aprovizionare. În jur, chioşcuri şi mirosuri asemănătoare cu cele descrise mai sus, terase pentru amatorii de şpriţuri şi şuete etc.

A treia imagine. Mai spre marginea oraşului. Acolo unde se pot înfăptui tot soiul de minuni fără ca privirile autorităţilor competente să sesizeze (fie că le-a intrat praf în ochi, sau oarece altceva prin conturi. Acolo se înălţa, zveltă, mândră şi singură, până de curând, biserica numită „Sf. prooroc Daniel” (poate şi ca omagiu fostului mitripolit de Iaşi, ajuns, între timp, patriarh). Se mai vede şi acum, în imagine, o bucăţică din ea. Pentru că i-a „fost luată faţa” de un bloc-mamut (ar putea avea, conform aprobărilor, 14 etaje). Regimul comunist era condamnat, pe bună dreptate, când dărâma sau „ascundea” biserici. Cu ce se dovedeşte mai presus cel capitalist, dând doar exemplul de acum?

Această a treia imagine-subiect necesită şi un comentariu tehnic. Blocul amintit nici nu a ajuns prea sus şi au început problemele, presa semnalând surparea trotuarului şi un fenomen aproape asemănător la porţiunea de şosea din zonă. Este absolut previzibil ca problemele să se amplifice şi agraveze, nu doar prin finalizarea edificiului, ci şi prin faptul că, exact vizavi, ar urma să se înalţe alte două blocuri, fiecare cu câte 11 etaje. Într-o paranteză fie spus, la Iaşi se construiesc blocuri în prostie, de parcă ar urma să importăm mare parte din populaţia Chinei. Dar, de fapt, nu chiar în prostie: aşa-numiţii dezvoltatori imobiliari înregistrează câştiguri imense (chiar dacă locatarii descoperă că una li s-a promis şi alta e realitatea, conform principiului întâlnirii dintre hoţ şi prost), iar parte din câştiguri ajung exact acolo unde trebuie pentru obţinerea aprobărilor, autorizaţiilor şi celorlalte documente necesare.

Revin la lăcaşul de cult obturat de noua construcţie: întreprinzătorul afirmă, cinic şi ironic: ”facem un bloc unde să locuiască oameni şi biserica are nevoie de enoriaşi”.

Cele trei imagini explică de ce nu va mai fi niciodată Iaşul capitală culturală sau religioasă a ţării: pentru că, în primul rând din vina autorităţilor, prezentul material calcă în picioare trecutul spiritual!