Primăvara, urzicile şi FB-ul

Căutând să vezi ce zice, ce face, ce postează, comentează, mestecă sau debitează lumea-prietenă pe FB (Facebook, pentru conformitate), nu afli nici cât costă biletul de tramvai, nici dacă s-a scumpit kilogramul de carne - chestiuni care ar trebui să fie, nu-i aşa?, indiciile clare, limpezi, incontestabile ale „epocii” în care trăim. Nu afli nici dacă planează asupra locuitorilor de la bloc pericolul vreunei unei noi scumpiri la gaz, apă sau curent electric, şi nici măcar dacă cei din mediul rural sunt ameninţaţi de vreo viitură ori de alte vicisitudini ale vremii.
E clar însă că vine primăvara, judecând după faptul că Poetul – nu este singurul, dar e cu siguranţă cel mai cunoscut dintre cei incluşi, prin nu mai ştiu ce împrejurări şi anotimpuri, în lista mea de prieteni FB -, a împânzit, realmente, reţeaua cu nuduri mai explicite ca niciodată. Habar nu am ce va urma, mi-e greu să-mi imaginez oamenii fără cojoace, paltoane, polare, la fel cum e greu să mi-l închipui pe Poet fără jucăriile acestea minuscule, de le zice Like & Share.
Un alt „friend”, şi el personaj FB, scrie negru pe alb, chiar mai explicit decât dacă ar desena un nud, că e una dintre zilele în care ar ieşi cu o fată de mână, să se plimbe sub razele soarelui. Alţii anunţă, prin celelalte „butoane-jucărie” ce ţin loc, la o adică, de cuvinte, că „participă” la o piesă de teatru sau alta, la un atelier de origami sau de pictură pe tricouri, la un concert underground sau la un karaoke... la mezanin. Nimeni nu aminteşte de sediile băncilor de la parter ori de cursul euro (din fericire!).
Dedulcit la internet de vreo câţiva ani încoace, un respectabil octogenar a trimis tuturor „clienţilor” din agenda electronică mesajul cu poză de coşar în devenire. Personajul care se face responsabil de reîmpărţirea norocului la început de primăvară are acum un nou manual de utilizare: funcţionează doar dacă îl trimiţi altor zece prieteni din lista ta. Nici coşarii nu mai sunt ce-au fost, de când nu-i mai întâlneşti pe uliţă, ci pe... pereţi electronici, unde e clar că realitatea crudă nu prea are loc. FB-ul e varianta adusă la zi a gazetei de perete, destinată exclusiv gândurilor bune. Şi ne mai mirăm că reţeaua crează dependenţă!
„Prost am fost că n-am plecat din ţara asta la timp!”, zicerea unui domn enervat de doi participanţi la trafic care au profitat de roşul de la semafor pentru a se scuipa, la propriu, prin geamurile larg... coborâte ale maşinii, n-ar avea loc aici. Nu când vine primăvara, cel puţin!
Dar cel mai aprig semn de primăvară nu sunt nudurile, ci urzicile: au apărut în pieţe şi la colţ de stradă, iar vânzătorii îşi strigă marfa cu un elan de început de lume, mai-mai că-ţi vine, oricâţi ani ai avea, să mai trăieşti „oleacă”, chiar şi în patria pe care „n-ai părăsit-o la timp”.
Nu întrebaţi cât costă urzicile şi nu căutaţi informaţia aceasta pe FB. E musai să daţi la o fugă la piaţă, în lumea reală!