Dorian OBREJA

Să nu ne plângem: iată, din când în când, presa ne dă şi veşti bune! Am aflat, recent, de exemplu, că pugul ieşean a intrat în linie dreaptă...

Ştiu, corect ar fi fost să scriu P.U.G.-ul, sau, şi mai pe înţelesul tuturor, Planul Urbanistic General, dar dispărea misterul!

 

Conform definiţiei din manualele de specialitate, acesta este „un proiect care face parte din programul de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare a localităţilor (...) constituind cadrul legal pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare conform Legii 350/2001, modificată şi completată în 2006, cuprinzând analiza, reglementările şi Regulamentul local de urbanism pentru întreg teritoriul administrativ al unităţii de bază”, adică ceva foarte-foarte important! Care trebuie să se „mişte” foarte repede, să se încadreze în nişte termene, de care depinde, pe cale de consecinţă, respectarea termenelor multor obiective de interes public sau privat. Mergând la extrem, s-ar putea chiar spune că, în absenţa sau neactualizarea acestui instrument de lucru, multe dintre cele care s-au făcut/se fac sunt în afara legii?!

Pentru cine nu ştia, actualul PUG al Iaşului numără două decenii, în circumstanţele în care valabilitatea lui este de doar 10 ani!

O încercare de rezolvare a acestei probleme – de intrare în legalitate, de fapt - s-a făcut acum vreo şapte ani, iar încă una, acum trei ani, din pricina multiplelor modificări, variante, precum şi a obligaţiei de a obţine avize de la instituţii competente (un răspuns de la Direcţia de cultură, de exemplu, a fost primit la un an după ce fusese solicitat!). Acum, se pare, ar mai fi nevoie doar de avizul de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Adminsitraţiei Publice...

Iarăşi sunt nevoit să mă refer la exemplul altor oraşe, cu care, vrând-nevrând, al nostru se află în competiţie pentru dezvoltare, atragerea de investiţii şi, nu în ultimul rând, respectarea legalităţii: Cluj-Napoca are un P.U.G. aproape nou-nouţ, adică de vreo patru ani. În schimb, Iaşul, dar şi alte localităţi, ca să fiu corect, profită de disponibilitatea guvernelor de a putea prelungi valabilitatea acestui act normativ esenţial.

Desigur, trebuie ţinut cont şi de situaţia specială a Iaşului, unde istoria este prezentă nu doar vizibil, ci şi sub pământ, din acest punct de vedere fiind de salutat iniţiativa creării unui Plan urbanistic pentru zona protejată, care stabileşte „condiţiiu de conservare şi punere în valoare a oricăror construcţii subterane cu valoare istorică, deja cunoscute sau care vor fi descoperite, indiferent dacă acestea sunt pe domeniul public sau pe cel privat, precum şi măsuri de punere în valoare a vestigiilor”. Nădejdea este că teoria se va şi aplica în practică, pentru că tradiţia nu e prea încurajatoare: amintesc doar de Lapidariumul (o întreagă colecţie de capiteluri şi alte elemente arhitectonice din piatră) ce exista lângă Palatul Culturii în urmă cu decenii, şi din care aproape s-a ales praful, fiind mult mai aducătoare de profit (pentru un lanţ lung de beneficiari) magazinele şi cafenelele.

Dacă, se ştie, viteza medie a unui melc comun de grădină este de 0,047 km/h; specialiştii în zoologie (sau mocăială?) pot consemna că există o vietate mai lentă – şi anume pugul ieşean. Condiţii în care chiar înaintarea pe „linia dreaptă” ar putea dura foarte mult...