Să se reinstaureze sănătatea, apoi să înceapă bâlciurile!

Dorian OBREJA

Pe firul evernimentelor, cronologic (ceea ce, în privinţa subiectului de faţă, nu are întotdeauna legătură şi cu ceea ce este sau ar trebui să fie logic).

Pe 10 mai 2021, executivul prelungeşte cu 30 de zile starea de alertă.

Pe 14 mai 2021, acelaşi executiv adoptă modificări la starea sus-amintită, chiar de a doua zi, ce se traduc în renunţarea la unele restricţii şi anunţarea abandonării altora, începând cu 1 iunie (deşi nu se ştie care va fi bilanţul pandemiei la acel moment).

Rămânând în starea de alertă, luarea unor măsuri de relaxare pare a fi sub semnul unei grabe suspecte, din cu totul alte motive decât cele ce ţin de sănătate.

Poate aţi ghicit motivul: dacă ne relaxăm total, prin septembrie ar putea avea loc congrese la cel puţin două partide aflate la guvernare – PNL şi USR-PLUS. Dar de ce atâta grabă? -  s-ar putea întreba unii. Ei, răspunsul e simplu şi cu bătaie lungă: în 2024 (în premieră după 2 decenii) vor avea loc, simultan, alegeri prezidenţiale şi parlamentare, deci fiecare partid îşi doreşte, cât mai repede, un candidat care, peste 3 ani, nu doar să câştige scaunul moale de la Cotroceni, dar să tragă după el, în sus, formaţiunea proprie.

Când interesele „naţiei” sunt atât de arzătoare, mai putem aduce în discuţie chestiuni aşa insignifiante precum sănătatea publică, punctual – pandemia de coronavirus?

Să continuăm cu desfăşurarea evenimentelor.

În PNL, preşedintele actual al acestuia deja a propus ca pe 15 septembrie să fie congres şi alegerea conducerii (adăugând, halucinant,  că manifestarea „trebuie să fie un festival al democraţiei”, probabil confundând termenul de bâlci cu acela de festival). O singură voce raţională i-a reproşat că ia decizii de unul singur şi, mai ales, că trebuie evitată suprapunerea alegerilor cu campania de vaccinare din septembrie. La liberali, „în cărţi” sunt Orban şi Cîţu, dar pot intra în joc şi R. Bogdan sau Boc.

La micul, „noul”, dar agita(n)tul USR-PLUS, situaţia e şi mai complicată. Pe 14 februarie, Cioloş declara că nu şi-a pus problema candidaturii, pentru ca, cinci zile mai târziu, să afirme că tinde nu doar spre şefia partidului, ci şi către Cotroceni. Barna a aşteptat începutul lui mai pentru a-şi anunţa aceleaşi intenţii – şi, fiind în ţară mai toată vremea, parcă are prima şansă, deşi vor trebui luate în calcul şi ajutorul sau presiunile din exterior. Şi trebuie amintit că şi aici mai poate ieşi un iepure din pălărie – pe numele lui Dominic Fritz...

Apele par mai liniştite doar în opoziţie, mai ales la PSD, unde Ciolacu a rămas preşedinte (şi) datorită pandemiei, prin congresul extraordinar din august anul trecut; personajul s-a dovedit a fi cel mai raţional, declarând că viitorul congres (ordinar, într-un anume sens...) va trebui organizat după încetarea stării de alertă. În afară de buzoian, mai e vehiculat, mă refer la alegerile prezidenţiale, şi numele medicului Alexandru Rafila.

Făcând o trecere în revistă a persononajelor mai sus pomenite, constatăm, cu legitimă tristeţe şi îngrijorare, cât sunt de lipsite de forţă, carismă şi stofă de autentici oameni de stat. Ceea ce înseamnă că, după actualul locatar de la Cotroceni, aproape sigur va urma unul şi mai slab...